Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

Memento Mori

În ultimii doi ani am trecut prin câteva circumstanțe care au adus de la sine câteva momente de reflectare și poate că la prima vedere pare clișeizat, dar această simplă frază cară după sine o greutate necesară pentru  fiecare dintre noi și trebuie să fie un reminder al fiecărei dimineți.Pentru că oricât de mult am încerca să negăm sau să evităm realitatea, aceasta nu se va schimba. Toți suntem doar niște simpli muritori și viața fiecăruia dintre noi va ajunge într-un moment dat la un sfârșit. Și de aici derivă o multitudine de idei pe care trebuie sa le iei în considerare, iar asta ar trebui să-ți dea de gândit. Zic, ar trebui, căci cu cât realizezi mai repede că ai doar o singură sanșă pe acest pământ, cu atât mai repede știi cum să o folosești cât mai bine și înțelegi cum trebuie să fii ca om.

Și totul se leagă, deoarece, odată cu trecerea timpului, am început să observ  în jurul meu, tot mai multe persoane care încă nu realizează  că timpul lor este limitat și să știe cum să-l gestioneze mai bine ori pur și simplu îşi ignoră realitatea, nu le pasă sau nu vor să le pese. Nu sunt aici să judec sau să arunc cu pietre, fiecare își ia deciziile pentru el înșuși. Fiecare e liber să aleagă. Eu vreau doar să explic pentru cei ce vor să asculte și să conștientizeze. Toți suntem datori cu o moarte și nu luăm nimic după noi. Suntem doar o existență trecătoare și timpul nostru este limitat.

Realitatea vieții pe care o trăim este cu adevărat covârșitoare și nu cred că există cineva să aducă un contraargument aici. Nu contează cât de bine o duci, viața îți creează probleme. Ele apar indiferent de câți bani ai sau ce statut social ai. Alergăm într-o goană nebună după bani, faimă,putere și poziție socială neîncetat. Condiționați încă de mici sau din perioada când începem uşor să ne transformăm în adulţi, considerăm că această goană haotică reprezintă un scop ce trebuie atins şi ce ne va feri de probleme. Dar problemele nu vor dispărea. Chiar pot afirma că ele se înmulţesc.  Tot timpul va exista ceva care să fie un factor de stress și să-ţi  perturbe traiul. Toți avem mici, medii  sau mari probleme în viața cotidiană, fie că sunt la muncă, la școală, acasă, în familie. Fie că sunt demonii sau temerile interioare, fiecare dintre noi, la un moment dat suntem copleșiți de un număr aleatoriu de probleme. 

Dar indiferent de toate aceste probleme vine o zi în care vei muri. Vine o zi când totul se va sfârşi. Şi într-un fel  ar trebui să fie bine. Nu crezi? Într-o bună  zi existența ta va lua sfârșit și nu vei mai avea probleme. Nu vei mai avea rate la casă, mașină, ipoteci și alte datorii. Nu vei mai avea vreodată grijă că chelești, că te-ai îngrășat sau că nu-ți stă machiajul sau părul cum trebuie.  Nu vei mai avea vreodata vreo discuție sau să schimbi doar o  simplă vorbă cu prietena/prietenul, soțul/soția, mama sau tatăl. Nu vei mai putea face greșeli sau să te trezești în situații dificile sau stânjenitoare. Va veni o zi în care pur și simplu vei fi mort. Nu îți vei mai face griji pentru şomaj, o poziție de management sau rate la carduri, nu va mai conta daca vei avea sau nu destui bani. Nu va ma conta dacă ești sau nu singur, nici tot ce ai facut, pentru care alții te-au dezaprobat sau nu au fost de acord nu va mai conta. Vei fi mort si acesta este finalul. Game over. La comedia est finita. Nu mai există buton de Undo sau Respawn. 

Și dacă asta nu te pune un pic pe gânduri, nu știu ce altceva. Ar trebui să te pună pe gânduri pentru că am uitat să ne bucurăm de viață și doar supraviețuim. Ca oameni nu mai știm să trăim, să visăm, să râdem, să glumim, să fim bucuroși pentru ceea ce avem. Nu mai știm cum este să fim mai buni, mai ascultători, mai toleranți și mai înțelegători, realizând că suntem o sumedenie de personalități diferite, fiecare cu viziuni si idealuri proprii, şi să încercăm să fim cu minte mai deschisă și mai puțin egoișiti. Nu mai știm să mulțumim sau să ne cerem scuze, nu mai știm să fim recunoscători, nu mai ştim să alegem să fim fericiți. Nu mai știm să iubim.

Și acesta e tristul adevăr, mulți dintre noi am devenit carcase goale și reci în care nu mai simțim nimic, iar în loc să realizăm toate aceste lucruri și să încercăm să facem o schimbare, pur și simplu preferăm să le ignorăm complet și preferăm să facem mai mult rău decât bine,  preferăm să rănim decât să încercăm să înțelegem. Nu vrem să ascultăm părerile și sfaturile altora, reacționăm violent și suntem gata să ridicăm parul sau să aruncăm piatra când cineva nu este de acord sau nu ne împărtășește aceeași părere, cărăm în continuare în conștiința colectivă un set prejudecăți. Prejudecăţi prin prisma cărora stăm  şi îi judecăm pe ceilalți din jurul nostru. Am ajuns să privim invidia, gelozia, meschinitatea, parșivitatea și mersul peste cadavre drept calități și nu defecte. Am uitat ce trebuie să învățăm și ce exemple să dăm. Pe zi ce trece ne dezumanizăm, ne golim pe interior, pentru nimic. Dacă am putea privi imaginea în ansamblu, aş putea observa  tablou trist și  grotesc în care  în loc să ne trăim viețile în armonie, mulţumire și înțelegere, ne dăm târcoale și ne mârâim reciproc, iar la prima ocazie abia așteptăm să  ne sfâșiem, precum animalele.

Nu mă înţelege greşit, viaţa este problematică şi grea, dar merită trăită. Ai dreptul şi să vrei tot ce-i mai bun de la viaţă şi să lupţi pentru asta. Poţi spune că ar fi un păcăt să nu vrei sau să nu-ţi doreşti mai mult de la viaţă. Dar ai in vedere că trebuie să păstrezi un echilibru. Nu merită ca în atingerea scopurilor şi viselor să-ţi pierzi umanitatea şi sufletul pe parcurs. Nimic nu luăm după noi. Tot ce vei aduna şi vei realiza, toţi banii din lume, toată faima şi toată gloria nu îţi acoperă goliciunea interioară.  Unii realizează aceste lucruri, mai devreme, mai târziu și contează. Încearcă să facă o schimbare. Alții nu realizează deloc sau nu vor să realizeze, îşi acceptă alegerea și își duc spre eternul final o existență urâtă.  Astfel consider că un reminder zilnic este necesar pentru fiecare dintre noi. Adu-ți aminte că vei muri, fă-ți viață  mai bună şi prețuiește lucrurile din ea. Fii mai bun cu tine în primul rând şi apoi cu cei din jur, căci nu știi când se termină tot. Dar te asigur că se termină. De generații eterna întrebare a chinuit mințiile oamenilor, fie că au fost oameni simpli sau culți, filosofi sau ingineri. Fiecare dintre noi probabil am reflectat cel puţin o dată asupra acestei întrebări. ”Care este sensul vieții? ” Știți care este răspunsul? Pe cât de simplu pe atât de grav. ”Se termină ! ”.  Kaput.

Memento Mori: Adu-ți aminte că vei muri și încearcă să fii mai om. Animale suntem cu toții, oameni mai greu. Încearcă, analizează, gândește, realizează că o schimbare bruscă în mentalitate e aproape imposibilă, dar totuși să încerci, căci mici influexiuni le poți aduce. Cu lucrurile mărunte se începe. Realizează că în primul rând o faci pentru tine. Îţi faci viaţa mai frumoasă. Nu mai nega realitatea, finalitatea este aceeași pentru toți. Ceea ce rămâne este felul cum ți-ai dus existența. Trăiește-ți viața, nu mai fi un simplu pasager.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu