Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

Rules of the house

Articolul acesta voiam să-l scriu de ceva vreme, dar din varii motive, am amânat publicarea lui. Dar cred că e timpul nu e pierdut. Ce vreau să scriu câteva rânduri,vine ca o replică, pentru câteva evenimente ce s-au petrecut pe aici în ultima perioadă și ca un mesaj de luare aminte pentru cele ce se vor întampla de aici înainte. 

Nu vreau să mă întind prea mult la cuvinte și vorbe și să pierd ideea esențială. Ce trebuie reținut este faptul că acesta este blogul meu personal, spațiul meu virtual în care dau formă ideilor, gândurilor și experiențelor mele. Aici este spațiul meu personal în care mă pot manifesta cum cred eu de cuviință și totodată e locul unde eu decid care sunt regulile casei. Iar cea mai importantă regulă pentru toți cititorii, prezenți și viitori este că, dacă comentezi aiurea, fără logică și mă înjuri cu titlul gratuit fară nici o justificare și pe deasupra te mai ascunzi și în spatele unui anonimat sau nu numai, nu te mira când comentariul tău ajunge la groapa de gunoi și dispare de pe blog. 

Accept critica, accept să mi se arate unde greșesc când greșesc, accept să dezbatem un subiect cu argumente plauzibile, rațiune și retorică. Dar înjurături cu titlu gratuit și fără nici un scop și apoi frustrări și alte jene că șterg comentariile respective nu accept.  

Pe scurt, logica e simplă. My house, my rules. Eu decid ce fac în ea.

Mai Mult

Lucruri pe care nu le suport: #1

Cred că aș începe cu  dobitocii care își aprind țigara cum fac doi pași din apartament și intră în lift cu țigara aprinsă. Mă întreb oare, ce proces logic te împiedică să mai aștepți 30 de secunde , hai un minut până ieși din scara blocului să îți aprinzi atunci țigara. E chiar așa de mare nevoia de nicotină, încât nu te mai poți abține și trebuie să fumezi în spațiul ăla închis? Poate îmi explică cineva.

Sunt fumător de ceva vreme și să zicem că tolerez mai bine mirosul de țigări și fumul, dar sincer nu suport să stau într o cabină de lift din care a ieșit cineva cu țigara aprinsă. De ce trebuie să împuți liftul cu mirosul de țigară? Mureai dacă mai aveai rabdare un minut?

Și tot vorbind de fumat, mai nou nu suport toți trendinezii care cară după ei țigări electronice și le folosesc peste tot. Și când zic peste tot, mă refer la peste tot, inclusiv în autobuze sau metrou. Am văzut destui. Doar mie mi se pare un gest dobitoc și făcut aiurea?Dacă încă fumai țigări ce naiba făceai acum, că ești în mașină sau metrou?

Suportai cum suportăm restul fumătorilor. Dar se pare că folosirea unei țigări electronice e mare fiță acum și trebuie să arați cât de cool ești tu... Și nu mă interesează chestii de genul că e doar abur, nu te afectează, nu e nimic nociv în ea și alte gargare de genul. E un gest dobitoc și nu-l suport.



Mai Mult

Trooper overture

Muzica clasică si muzica rock, două dintre marile mele pasiuni, îmbinate perfect de către duo-ul croat. 2Cellos. Relaxare de duminică seară. 

Mai Mult

Cezari si politică

Imi aduc aminte că, acum ceva vreme eram captivat de jocul  Caesar III. Scopul lui era simplu. Erai guvernatorul unui oraș din Roma antică și trebuia să atingi anumite obiective legate de prosperitate, cultură, siguranța,etc. ca sa poți avansa. M-a captivat  de la primele nivele și mereu a fost o provocare să țin orașul în anumite standarde pentru a putea avansa. Prosperitatea era mereu o adevarată problemă. Ba erau taxele prea mari,ba era șomajul prea mare, ba nu aveam destulă hrană, ba educația si sănătatea erau inadecvate, ba erau alte probleme. Și aparea eterna problemă, pentru că trebuia să susții prosperitatea astfel totul  cedea si orasul tau incepea sa se golească, și rămânea în el doar plebea care nu avea unde să se ducă și totul ajungea în colaps și pierdeai. 

Mi am adus aminte, așa în treacăt de jocul care m-a intrigat o bună perioadă de timp, privind la situația actuală din țară. Pentru că analogia e simplă, dacă vă uitați în jur, prosperitatea acestei țări este o glumă. O glumă proastă, chiar aș preciza.Totul este la pământ și trecând peste toate statisticile si prognozele de pe hârtie, una mai fabulistă decât cealaltă, nivelul de trai și prosperitatea se vede in stradă si în propriul buzunar. Și mulți dintre noi pot afirma că nu este mai bine, chiar contrariul. Aici se vede cel mai bine realitatea. Și este o realitate cruntă pe care clasica politică tot o evită și o masluiește după bunul plac, sperând că poate nu ne prindem.

Dar nu realizează că scripticul cu fapticul nu vor fi egale niciodată și cum aminteam de joc, rezultatul va fi același, lumea va începe să plece. Cei care s-au săturat de conducerea paguboasă, cei ce vor un viitor mai bun, cei ce simplu vor un trai mai bun. Și astfel va rămâne o țară pe butuci, în care plebea se va chinui să supraviețuiască în orice mod posibil. Dar nu-i nimic, vom avea lideri minunați care au văzut un viitor luminos și au prezis că vom avea lapte și miere pe țeava de apă caldă. Adevarați Cezari care vor trăi în lux în timp ce populația se scaldă în mocirlă. 

Totuși pe zi ce trece, râmân perplex de cât de rupți de realitate  sunt politicienii și cum nu vor să o accepte în goana lor nebună și idioată după putere și îndreapta țara spre colaps. Nu realizeaza că minciunile nu vor mai ține mult și nota de plată va veni.Într-un fel s-au altul.

Așa că domnilor politicieini mai lucrați un pic la nivelul prosperității că totul se duce în jos și în curând, Cezarul nu va avea din ce sa primeasca ce-i al lui.






Mai Mult

Oamenii ipocriți nu sunt oameni răi.

Dacă ar fi să aleg un lucru care mă poate face să displac automat o persoană, aceala ar fi ipocrizia. Și nu doar prin prisma faptului că e un defect care arată ce fel de om este respectiva persoană. Cu toți suntem un amalgam de calitatăți și defecte în diferite cantități. Nu judec asta.

Doar că, oamenii ipocriți nu sunt oameni răi, chiar deloc. Ipocrizia e o greșeală si ca orice lucru greșit sunt situații când pur și simplu se întamplă. Dar atunci când faci aceeași greșeală în mod repetat...nu ești un om rău.
Mai Mult

Schimbări de toamnă

Nu știu dacă pot descrie cel mai bine în cuvinte senzația pe care o ai atunci când găsești un vechi jurnal cu gândurile și insemnările tale, plin de amintri, găsit într-un  sertar. Sau atunci când intri într-o cameră uitată de timp, prafuită si năpădită de pânze de păianjen, plină  cu o mulțime de lucruri pe care le-ai adunat o bună bucată de timp.

Așa mă simt eu acum, când intru pe aceste pagini virtuale prăfuite și văd cum a trecut timpul și totul este uitat de vreme. Încerci să realizezi trecerea timpului și  să ajungi să te întrebi cum, pe ce, când s-a pierdut tot acest timp. Dar să nu o mai lungim în stări din acestea nostalgice, că probabil ajungem la depresie. Ce e de reținut este că încerc să deschid din nou șandramaua. Nu vreau încă să renunț. 

Momentan trebuie să șterg praful, să deretic un pic și să aduc un stoc nou idei și păreri pe care să le împărtășesc cu voi.  Mai stau pe gânduri dacă e cazul să mai schimbăm un pic înfățișarea, o vopsea nouă, niste bling-bling-uri, ceva să placă ochiului. Momentan sunt la stadiul de proiect. Sper să iasă așa cum imi doresc. 





Mai Mult