Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

Track-ul de duminică seară

Chestia asta tot voiam să o incerc de ceva vreme, am încercat să încep cu un articol timid și anume: trance-ul de luni, dar nu am reușit să duc mai departe, spre rușinea mea dar acum,  va fi bătut în cuie. În fiecare duminică seară vă voi împărtăși un pic din pasiunea mea pentru muzica trance și progressive și alte genuri de muzică electronică așă că, în acestă seară avem în program pe  Nadia Ali care este a doua femeie și voce a muzicii trance după care sunt înnebunit. Primul loc fiind adjudecat de Emma Hewitt .

Mai Mult

Lucruri fără logică #1

Uite o treabă pe care eu personal, o consider lipsită de logică și pe care am observat-o destul de des. De ce pietonii care traversează strada mulțumesc șoferilor că au oprit?  Numai eu văd ceva aiurea aici sau mai sunt și alții?

Pentru că, eu nu consider că trebuie să mulțumesc cuiva care este obligat să-mi respecte niște drepturi. Dreptul meu ca pieton este să pot traversa strada prin locurile special amenajate și semnalizate. Obligația soferului este aceea de a opri atunci când pietonul traversează sau are intenția de a traversa. Nimeni nu face nimănui nici un favor.
Mai Mult

Apocalipsa vine din ziare

În ultima vreme prefer să nu mai dau atenție la ce se întâmplă în jur și prefer să mă concetrez asupra lucrurilor care mă deconectează și mă relaxează pentru că, în momentele în care fac greșeala să dau atenție la ce se scrie în presă, scrisă sau online, aflu că am ratat vreo două apocalipse și câteva zeci de situații de război, dar nu-i nimic jurnaliștii profeți vestesc cutremure și tsunami-uri și al treilea război mondial care se încâlzește pe margine, deci pot să mă pregătesc liniștit de apocalipsă, căci am timp. Să-mi explice și mie cineva de când a devenit o normă pentru presa, așa zisă de calitate, să publice subiecte care  induc frica și panica în cititor și în populație. De când apocalipsa care trebuie să vină a devenit o afacere?

Cel mai probabil, de când tabloidele și jene de ziare gen Click, Can Can sau Libertatea sunt în topul preferințelor cititorilor și de când ziarele concurente nu se mai vând fără vreo carte, vreun dvd, vreo gângânie la cutie sau vreun cuirasat. Oricum trebuie să recunoaștem că a fost și este în continuare o idee de succes să scrii mizerii din acestea, deoarece o nație a cărei principale activități bază sunt bârfa și interesul și grija de altul, va fi interesată tot timpul de așa ceva și vânzârea este asigurată. Din curiozitate sau din întâmplare mai  îmi pică ochii pe aceste publicații de „succes”,în timpul călătorilor mele zilinice și matinale cu metroul și recunosc că de fiecare dată rămân uimit de ce inepții și jene de articole poate scorni mintea umană, plus că odată cu trecerea timpului, pentru a-și asigura poziția de lider în topul grobian articolele, evoluează. Așa că, dacă sunteți curioși de anatomia  femeii, atât extern cât și intern și cu descrieri „exacte” sau dacă sunteți curioși de cine a mai fost călcat de tren la ora sașe și douăzeci de minute, exclusiv cu imagini de la fața locului, le puteți găsi în publicațiile mai sus amintite.

Dar să revenim, lâsând la o parte aceste publicații, restul care încearcă să facă față valului a găsit ideea salvatoare. Să se axeze pe sfârșitul apocaliptic care ne așteaptă, dacă clipim greșit. Ați citit presa din ultima vreme? Cam acestea sunt principalele titluri. E doborâtă o dronă aeriană americană pe teritoriul Iranului, gata al treilea război trebuie să înceapă. Putin scoate o declarație mai acidă , gata să ne pregătim de război. Cutremure de magnitudini ridicate în Turcia sau Chile, gata o să se întâmple și la noi, iar dacă Hâncu și alți profeți de carton au anunțat o duzină de cutremure care nu s-au produs, acum se gasesc alții care anunță dezastrul. Despre criză mondială și tulburările politice nici nu cred că mai merită să scriu, toate vor duce la alt război mondial, fiți siguri.

Se pare că asta este rețeta succesului, jurnaliștii bagă subiecte care propagă  frica și panica pe bandă rulantă, căci se pare că asta se vinde mai nou. Mediul online alimentează și mai bine această dezvoltare în progresie geometrică a presei de ”calitate”. Dar aici totodată, apare o problemă. Lăsăm la o parte faptul că, dacă se produc toate lucrurile scrise alandala și la gramăda, jurnaliștii vor lua statut de zei, dar ce se întâmplă dacă se întâmplă exact invers? Ce se întâmplă cu toate subiectele care se dovedesc a fi scrise cu jumatate de creier și se dovedesc a fi inexacte și neadevărate? Publicul se va mai încrede în ce scrie la gazetă sau pur  și simplu mizăm pe mersul pe burtă și pe faptul că „poate nu se prinde” sau cum s-ar zice în  purul spirit românesc „Las-o că merge și așa” ?
Mai Mult

Diverse chestii scrise seara.

Articolul acesta vine iar după o perioadă lungă de pauză, în care am ajuns la concluzia că un lucru este cert atunci când nu mai scrii pe perioade mai mari de timp. Faptul că, începi să-ți pierzi din exercițiul scrisului, nu mai ai așa mult chef și nici ideile nu se mai leagă așa cum trebuie. Bine acum, mai contează și stilul pe care îl ai și cum vrei să concentrezi ideile într-un articol. Iar când trec perioade mai mari de timp, gen 3 luni ca în cazul de față, aduni idei pe care vrei să le transpui într-un articol cât mai închegat că, nimănui nu-i place să citească șerpi de litere până la plictis. Zic asta că, am observat că am tendința asta de a lungi o idee sau un subiect într-un articol cât mai mare. Iar de aici apar probleme de genul că durează prea mult să-l scrii și pe parcurs începi să-ți pierzi interesul. Dar gata, că iar ne întindem inutil pe pagină.

Mă gândeam să rezum ultimele luni de pauză în câteva cuvinte, să explic lipsa mea de activitate, că dacă arunci un ochi pe blog, anul acesta cred că este cel mai trist. Doar 3 articole amărâte, aruncate acolo, doar să-mi aducă aminte să mai scriu și eu din când în când. Ce să faci, după anumită vârstă începi să intri într-o rutină zilnică, iar timpul liber vrei îl valorifici parcă altfel. Adică, mai precis, luând de exemplu ultima perioadă de inactivitate și în mare cam tot anul, am preferat să mă relaxez altfel decât să mi încheg ideile în articole. Nu prea aveam chef de scris. În tot acest timp, atunci când nu-mi scoteam la plimbare Tiger-ul sau Panther-ul să mă bat cu "ruski" sau când nu rupeam orci în două și ardeam eretici "for the God Emperor", preferam să citesc manga sau să urmăresc anime. Scrisul nu prea mai mă tenta.

Aici fac o mică pauză șă recunosc că citesc manga și urmăresc seriale anime( care sunt comicuri și animații japoneze pentru cei care trăiesc în grote) și nu sunt ipocrit ca alții care zic "Cum poți să te uiți la chestiile alea?!". Se pare că unii uită că, anime-urile japoneze din anii 80 și 90 au fost primele desene care ne-au invadat televiziunea, după revolutie și că toți rupeau televizorul în două la seriale gen: Macron 1, Voltron,Saber Rider și la Sandy Belle sau Sailor Moon și la altele până să vină Captain Planet, Scooby Doo și toți nebunii de pe Cartoon Network. Aici fac o paranteză, să zic că am urmărit și mi-a plăcut, Sailor Moon care era un serial mai girly, din diferite motive

În altă ordine de idei, voiam de ceva vreme să vorbesc despre campaniile de promovare și marketing la mărcile de tutun, că sunt atâtea că pierzi șirul, unele mai agresive decât altele. Eu nu înțeleg scopul acestei diversificări și tehnologizări a unei banale țigări. Eu nu înțeleg de ce, te-ai chinui să creezi și să să arăți că are filtrul 10 tăieturi pe mm/pătrat sau că adaugi 5 straturi de cărbune și două de pietriș în filtru sau alte chestii inutile pentru simplul fapt că e același tutun, aceași otravă doar sub altă imagine. Contează chiar așă să reinventezi țigara, cum s-ar zice? Pe drogații de noi, în mare parte nu-i intereseaza cum arată drogul, nicotina contează.

Acum să nu-mi spuneți că diferă gustul față de orginal, că este o tâmpenie mare, în principal din 2 două motive.Unu: ca fumător începi să ți pierzi simțul gustului și mirosului, deci afirmația de mai sus devine inutilă. Iar doi: mă bazez pe experiența proprie și afirm că am încercat diferite mărci de țigări la viața mea și vreau să spun că în afară de catalogarea lor pe grade de tărie, un lucru care chiar se simte, în rest gustul râmâne același, nu se simte nimic diferit. Aici mă refer la chestii din aceași categorie, pentru că nu poți compara, gen Dunhill cu Saint George sau Marlboro cu Viceroy.Ce voiam să subliniez este inutilitatea acestor campanii din punctul meu de vedere, pentru că niște imagini colorate sau cine știe ce grafice de design al uni filtru, nu atrag. 

Și dacă suntem în aceași notă, mai vreau să vorbesc despre ceva. Urmârind rapoartele și situațiile blogului( Interesantă concepție, nu-i așa? Nu scriu, dar stau zilnic să văd Analytics-ul) văd multe căutari pe cuvântul Dunhill Reloc. Eu am scris la un moment dat un articol când a fost lansat respectivul pachet, dar treaba se întâmpla acum vreo 3 ani. De atunci, tot mai e lumea încă fascinată de noul pachet și îl caută pe net? N-are logică. Poate să-mi spună și mie careva care este logica din spatele acestor căutari. Mă întreb acum, câte căutări mai fac dacă bag în discuție și Kent-ul Blue( a se citi 8, pentru tot românul) care a lansat varianta de țigări lungă sau 100's. 

Altă chestie pe care voiam să o aduc în atenție ar fi că, în ultima perioadă am început să observ cât mai multe mesaje idiot-proof. Și devin din ce în ce mai dese. Sau am eu impresia, e prea ciudat. De exemplu, ultima chesti care m-a lăsat fără cuvinte:săgeată pe jack-ul audio de la niște banale căști de maxim 10 lei, cu direcția în care trebuie să intre jack-ul. Alta ar fi campaniile animate din RATB care îți spun cum sa treci strada sau cum să te urci în autobuz sau cum să cobori. Pe viitor presimt că o să văd schite care îți arată cum să mergi sau cum să respiri. Oare sunt singurul care consideră că chestiile astea te fac de fapt, îndobitocesc?

Și dacă tot deviem subiectul, să vorbim un pic despre activități idioate. Numero uno, Facebook! Totuși recunosc, că pierd și eu o bună perioadă de timp pe acolo.Recunosc dar nu ajung ca alții să verific la fiecare 5 minute, pe telefon, laptop, tabletă sau orice toaster care are conexiune la net, update-uri, like-uri sau alte chestii. Lumea exagerează cu chestia asta. Să luăm un exemplul concret. Ieri am fost la concertul Armin van Buuren de la Sala Polivalentă, nu intru în detalii, am mers pentru că e dj-ul meu preferat, și sunt pasionat de muzica trance. Dacă vreți review-uri căutați-le în altă parte. Atât. Ce voiam să subliniez este faptul că în toată agitația de acolo, cei din jurul meu, cred că am suprins vreo 5 persoane, la câteva minute erau pe telefonul lor, smart pe pagina de facebook, pe profil. Nu mai am cuvinte ce să mai comentez. Și încă ceva, că mi-am adus aminte. Terminați cu invitații către tot felul de jocuri care mai de care mai retardate, gen Farmville and Co. Dacă vreți să vă jucați de-a fermierul sau grădinarul, puneți pâna pe greblă și ieșiti pe câmp.

Parcă aș mai scrie niște chestii despre problemele pe care gramatica le face oamenilor sau cum unii oamenii se ambiționează să fie contra logicii sau să vorbesc despre femei și stereotipurilor lor, dar mai bine închei aici și vorbim pe altă dată. Cel mai bine așa. Și de final, un pic de trance.


Mai Mult

14 Iulie

În general nu am o părere așa de bună când vine vorba de francezi, dar măcar de ziua lor să-i felicităm pentru două lucruri pe care le-au adus lumii: steagul alb și muzica franceză.

Mai Mult

Un simplu nod

Când vine vorba de cravată și de nodul cravatei, eu unul, am concepția că un bărbat trebuie să știe să facă un nod de cravată și îmi vine cu  greu a crede că mai există cineva care nu știe să facă un nod simplu de cravată. Însă, se pare că nu este chiar așa de simplu.În ultima perioadă văd noduri de cravată tot mai strâmbe și nesimetrice, de ajung să mă întreb dacă nu cumva este o modă nouă și am rămas eu învechit.

Propun ca fiecare cravată să vină cu o diagramă ca la scaunele de la Ikea prin care să explice tuturor care este tehnica. Este chiar așa de mare inginerie să faci un nod de cravată? Este chiar așa de complicat să faci 3-4 mișcări încât totul să iasă simetric. Sunt atât de mulți bărbați cu mâiniile strâmbe și nu iese cum trebuie?  

Mai Mult

Cuvinte și idei

Privesc tastatura din fața mea și mă gândesc cum să încep un nou articol. Caut acel cuvânt care să înceapă totul, să dea drumul torentului de cuvinte și de fraze. Ideea este în mintea mea, dar nu-i găsesc un început. Mă uit în gol la monitor, iar singurul gând care îmi vine în minte este doar acela că, probabil nu toată lumea e făcută să scrie. Până la urmă nu toți trebuie să știm cum să înșiruim cuvinte și să le dăm un sens și o înțelegere. Să formăm un înțeles și să extindem totul dintr-un singur concept. Dar asta nu însemnă că nu putem încerca, nu-i așa? Asta a cam fost singura mea armă și singura mea speranță în cei aproape 5 ani de zile de când am început să scriu și să-mi aștern gândurile aici. „Pot să încerc și eu, până la urmă”

Când vine vorba să scriu un nou articol, problema care apare este aceeași ca acum 5 ani. Oare merită să îmi exprim gândurile și ideile? Oare vor fi înțelese și acceptate? Oare vor fi interpretate? Se spune că dacă scrii mult, atunci îți formezi mâna și mintea dar pentru mine, cu toate că încerc să fiu cât mai consecvent, toată treaba îmi consumă prea mult timp. Pentru că de fiecare dată când scriu ceva, nu pot să nu mă gândesc dacă cumva am scris ce trebuie sau cum va fi înțeles. Pentru că sincer, devin foarte iritat atunci când, ideile și gândurile mele sunt intrepretate altfel. Și asta, pe lângă faptul că pierd mult timp analizând pe toate părțile cuvintele și opiniile pe care le scriu, mai mă consumă și în interior faptul că eu încerc să exprim un gând, o idee, o părere cu un mesaj exact și direct și este interpretată iar mesajul este distorsionat și transformat în cu totul altceva decât era inițial. Este un factor demoralizator care te ajută cu nimic și te epuizează. Și din această cauză multe idei se pierd, rămân abandonate, nescrise. Chiar și acum când scriu aceste rânduri, tot am îndoiala: „dacă să le public sau nu”.

Probabil că asta mă diferențiază de cei care chiar știu să scrie, cei care știu cum să exprime un mesaj fără să fie distorsoniat sau cel mai mult nu-i interesază diferitele interpretări. Sau asta contează să fii diferit față de restul? Să poți să-ți exprimi gândurile și ideile indiferent de păreri și interpretări. Și astfel a mai trecut un an, începem să îmbătrânim și să ne maturizăm și probabil începem să privim lucrurile cu alți ochi . Oare este prea mult să tind și eu spre astfel de lucruri? Cel puțin pentru 2011?
Mai Mult