Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

Arbeit macht frei

Munca te eliberează”. De tot și de toate. Sau mai bine spus, cum noi înșine, inconștient transformăm companiile multinaționale și nu numai, în lagăre de muncă. Căci până la urmă, noi suntem de vină. Noi, deoarece ne-am obișnuit să nu ne asumăm vina, să aruncăm cât putem vina pe alții. Noi, cei care suntem niște simpli sclavi, iar compania, stăpânul care ne mai aruncă câte un os, când se plictisește.

Haideți acum, să fim serioși. E normal pentru o companie sau o firmă se te muncească cât mai mult și să te plătească cât mai puțin. Este o chestie universală. Dar totuși, nu te leagă nimeni acolo, în lanțuri și te pune să dai la vâsle, motivându-te din când în când cu o lovitură de bici. Nu-ți pune nimeni pistolul la tâmplă și te forțează să stai 12-13 ore la locul de muncă. E alegerea ta, inechivocă.

Astfel ajungem să muncim pentru alții mai mult decât pentru noi. Și până la urmă pentru ce? Pentru bani? Apuci să te bucuri de toți banii pe care-i câștigi când petreci între 12 și 15 ore de muncă. Contează cu ceva, că după câțiva ani petrecuți în această forjă ajungi o epavă sau mai rău. Mai contează atunci, câți bani ai?

Pentru afirmare și faimă? Nu cred că îți va ridica nimeni statuie sau vei fi trecut în istoria companiei, dacă muncești până la epuizare. Vei deveni o simplă statistică ca mulți alții. Un simplu soldat. Te consideri altfel decât restul și visezi la o funcție mai mare care, îți va face viața mai ușoară? Fals. Ca tine sunt sute și o funcție mai mare nu implică niciodată mai puțină muncă. Merită oare, să urci până în vârful muntelui precum Sisif ca apoi, să o iei din nou de la capăt?

Pentru un viitor mai bun? La fel și cu banii, mai ai timp să te bucuri de viață când pierzi jumătate de zi la locul de muncă. Mai ai timp de altceva? Viața socială deja devine un lux. La fel și somnul.

Recunosc că, este în natura noastră să nu ne mulțumim cu puțin și întotdeauna,  vom vrea mai mult, dar totuși ce motiv poate fi atât de important încât să muncești precum un ocnaș până la epuizare. Care ar fi acela?

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu