Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

De marți seara



Stau și mă întreb dacă mai contează să mă întorc pe aceste pagini prăfuite, de atâta timp scurs sau să închid ușa și să arunc cheia? Cu fiecare zi care trece mă îndepărtez și devin tot mai distant de gândurile și trăirile personale pe care le doream cu atâta ardoare să le aștern în scris. Totuși simt, că nu mai am nici cheful, nici energia să-mi așez gândurile, prefer să le închid în mine, prefer să le sucomb și să le ascund de restul lumii. Să le las în uitare. Gândurile și ideile, în mintea mea se nasc și mor la aceași intensitate, iar în urma lor râmâne doar incertitudinea. Incertitudinea, care defineste întrebarea: continui sau pun punct?

Dar sunt gânduri și trăiri care acum aruncate în abisul subconștientului meu, își fac loc, precum plantele firave din junglă, care se zbat să ajungă la lumina soarelui. Și ele mă îndemnă totuși să continui. Și acum să revin pe traseu și să nu mă abat de la subiect, că în principal, voiam să scriu despre faptul, că vineri 5 februarie, s-au împlinit 25 de ani de când am venit pe lume, cum s-ar zice, și cu această ocazie am stat și am reflectat asupra lucrurilor și vieții în general precum și concluziile la care am ajuns. Parcă simțeam nevoia să le aștern undeva.

Cum să încep, poate suna clișeic, dar chiar ajungi la o vârstă la care stai și te gândești ce-ai făcut și ce vei face de aici înainte. Probabil pentru unii, acestă reflecție asupra sinelui, apare mai devreme sau poate mai târziu, dar cred că 25 ani e o medie potrivită.

Îți oferă momentul să stai să analizezi lucrurile în profunzime căci, de acum înainte cam începi să iei viața în serios și ea să te ia pe tine. Și privești în urma ta, la tot ce ai făcut și la ce n-ai făcut sau ce puteai să fi făcut. La lucrurile care te-au făcut fericit, și la lucrurile pe care ți-au adus suferință și le regreți. Te uiți în urma ta și cu acea viziune trebuie să privești în față. Cum spun, trecutul trebuie lăsat în spate, dar să-l avem în atenție căci el ne va călăuzi acțiunile viitoare. La el ne raportăm.

Totuși, eu nu zic că am ajuns la vârsta maturității, doar că, am ajuns să am o minimă experiență de viață care-mi permite să văd lucrurile altfel. Să le văd dintr-o altă perspectivă, cu mai multă responsabilitate și grijă , și astfel ajungi să te gândești serios la viitor. Pană acum îmi puteam permite să omit aceste chestii sau să le amân pentru altă dată, să mă rezerv la ce-mi oferea prezentul. Și era bine...

Acum, nici nu zic, gata, de acum totul e kaput, trebuie să mă schimb. Nu, trebuie doar să ai habar de aceste lucruri și să știi cum le vei gestiona. Căci cursul acțiunilor de aici înainte, te vor influența mult mai puternic și de asemenea, vor influența și pe alții la fel de puternic. Totul va conta pe cât de cerbral vei fi.

Acum, așa percep lucrurile din varianta mea în care mă gândesc, să-mi găsesc o stabilitate în viață, mă gândesc că voi avea o familie, copii și tot tacâmul iar, pe deciziile și acțiunile mele se vor baza 2, 3 sau 4 persoane. Și această influență poate fi pe atât de benefică cât poate fi de malefică și nu mai pot să mă comport atunci ca acum sau cum mă comportam acum 5 ani.

Viața nu e niciodată ușoară, cum ar trebui să fie, dar trebuie s-o iei în piept, că să zic așa, căci altă soluție nu este. Probabil pentru alții vor fi soluții și eschive, dar până la urmă fiecare își trăiește viața așa cum și-o doresc până la urmă, nu... Liberul arbitru este pentru fiecare. Eu unul prefer să privesc abisul, să stau pe marginea hăului și să mă gândesc ce trebuie să fac să-l trec.

Și ca o chestie de final, cum se știe că în orice război, nu vei reuși niciodată de unul singur, la fel nu poți răzbate în viață de unul singur. De aceea, mă bucur că am prieteni pe care mă pot baza. Prieteni, care au fost și vor fi acolo pentru mine când va fi nevoie, la fel cum eu sunt acolo când ei au avut, au și vor avea nevoie. Viața e un război de uzură pe care nu prea poți să-l duci singur.

2 comentarii:

dyutzza spunea...

1. La multi ani !
2. Scrie daca simti ca asa te simti mai eliberat. Terapie :)
3. Poate eu am paragrafele ca problema, dar tu manci litere! :)
4. 25 e o varsta frumoasa, ca toate celelalte. Si da, e cam un moment hotarator, in care contrabalansezi zbrudalnicia. Reechilibrare e cuvantul cheie. Si ma bucur ca esti multumit si ca iti apreciezi prietenii. Si ca esti constient de locul in care esti.

Urca si scrie!

Panzer spunea...

Danke...pentru toate punctele listei si da, literele sunt bune la gust....

Trimiteți un comentariu