Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

13 Februarie.... Sâmbătă




Ziua dragostei se apropie. Iar, dacă tot am început să importăm sărbatori comerciale, că până la urmă nu-ți trebuie o zi anume din an pentru a-ți demonstra dragostea și afecțiunea, față de aleasa sau alesul, să vorbim un pic de pe margine, despre femei și dragoste.

Ce pot spune despre femei ?... Multe lucruri. Eu, personal nu mă laud cu liste de cuceriri și relații, dar pot spune că am cunoscut destule femei cât să pot să-mi creez o părere. În lumea mea,( fac aici o mică paranteză și explic că fiecare trăiește în lumea lui, o lume creată pe principiile, concepțiile și valoriile personale, plus doza de instabilitate psihică, mai mult sau mai puțin, după caz.) există două tipuri de femei: femei adevărate și pseudo-femei, sau cum ar spune un prieten, tentative de femei.

Afirm acestea pentru, că în lumea mea cum spuneam mai devreme, o femeie adevărată este femeia care știe și este hotărâtă, știe ce vrea de la propria persoană și ce vrea de la viață. Știe să se pună în valoare și cu bun gust și să fie feminină, indiferent de situație,că este o seară la operă sau că urmărim un film pe canapea. Știe să ne accepte, micile răutăți și micile porniri misogine și știe să fie alături de noi, atunci când suntem proști,neștiutori, penbili, beți și sparți în două. pentru că și noi suntem alături de ele atunci când stau 3 ore să cumpere o pereche de blugi , când ne spun că întârzie 15 minute care se transformă în 60, suntem alături să le explicăm, că ce se petrece sub capota unei mașini nu este magie și există un scop exact, ca 20 de oameni să alerge după o singură minge și multe altele, dar cel mai important suntem alături de ele în acele perioade precise din lună. Și ca notă de final, o femeie știe exact cât trebuie să intervină și să implice în viața și treburile noastre, fără să ne simțim că pierdem puterea, cu toate că ea deține controlul asupra noastră.

Restul le cataloghez la tentative de femei și chiar nu merită acum să dau exemplificări. Și să continuăm... Să vorbim acum despre dragoste sau iubire cum vreți să spuneți. Știți vorba aceea „Dacă n-ai avut niciodată inima frântă, nu ai iubit deloc”. Este cât se poate de adevărată. Cum definesc eu iubirea... sincer nu știu, probabil, dacă ar fi să o definesc ștințific aș avea mai multe argumente, dar așa e foarte greu să o argumentare exactă. Fiecare iubește într-un anume fel și la o anumită intesitate.

Sincer, cred că iubești atunci când persoana în cauză este primul gând atunci când te trezești și ultimul atunci când adormi. Este starea de agitație și tumult psihologic când încerci să faci totul, să fie perfect pentru ea. Este starea de euforie pe care ți-o dă, atunci când sunteți împreună și uiți de toate vrutele și nevrutele și viața este mai frumoasă. Este personalitatea care-ți lipsea și care te completează. Este femeia. Este felul ei de a fi o femeie adevărată care te face să te simți bărbat.

Așa de încheiere, zic, că o zi din an este insignifiată dacă în restul de 364 sau 365, în anii bisecți, nu-i demonstrezi că o iubești. Iubirea nu stă neapărat în fapte și în lucruri importante, iubirea se găsește și în lucrurile mici și minore. Trebuie doar să știi să le pui în valoare.

Iubesc femeia și o respect.... Se știe....
Mai Mult

Un favicon

Cred, că este a treia oară când scriu și mă chinui să schimb faviconul de la blogger cu unul personal. Vorbeam despre, treaba aceasta, în articolele anterioare, respectiv unu și doi care au dus rezistența faviconului mai departe. Deoarece, tind să cred, că Google, nu prea îi place să ne schimbăm singuri faviconul. Nu prea preferă individualismul sau cine știe care naiba o fi cauza, dar e o problemă care trebuie rezolvată.

Iar, pentru că „băieții nu moare niciodată” , s-au găsit, noi căi ocolitoare. O soluție simplă, ar fi un nou cod care generează un favicon în locul celui de la Blogger. Acum să vă zic cum se face, că probabil, cineva e interesat de treaba aceasta. Cum scriam în articolele de mai sus, pașii trebuie urmați întocmai numai cu o mică modificare. Codul faviconului se va schimba în urmatorul:
<link rel=;">"shortcut icon" type="image/ico" href=http://example.myfavatar.com/favicon.ico"' rel='icon'/>
Acum să vedem cât va merge treaba...
Mai Mult

De marți seara



Stau și mă întreb dacă mai contează să mă întorc pe aceste pagini prăfuite, de atâta timp scurs sau să închid ușa și să arunc cheia? Cu fiecare zi care trece mă îndepărtez și devin tot mai distant de gândurile și trăirile personale pe care le doream cu atâta ardoare să le aștern în scris. Totuși simt, că nu mai am nici cheful, nici energia să-mi așez gândurile, prefer să le închid în mine, prefer să le sucomb și să le ascund de restul lumii. Să le las în uitare. Gândurile și ideile, în mintea mea se nasc și mor la aceași intensitate, iar în urma lor râmâne doar incertitudinea. Incertitudinea, care defineste întrebarea: continui sau pun punct?

Dar sunt gânduri și trăiri care acum aruncate în abisul subconștientului meu, își fac loc, precum plantele firave din junglă, care se zbat să ajungă la lumina soarelui. Și ele mă îndemnă totuși să continui. Și acum să revin pe traseu și să nu mă abat de la subiect, că în principal, voiam să scriu despre faptul, că vineri 5 februarie, s-au împlinit 25 de ani de când am venit pe lume, cum s-ar zice, și cu această ocazie am stat și am reflectat asupra lucrurilor și vieții în general precum și concluziile la care am ajuns. Parcă simțeam nevoia să le aștern undeva.

Cum să încep, poate suna clișeic, dar chiar ajungi la o vârstă la care stai și te gândești ce-ai făcut și ce vei face de aici înainte. Probabil pentru unii, acestă reflecție asupra sinelui, apare mai devreme sau poate mai târziu, dar cred că 25 ani e o medie potrivită.

Îți oferă momentul să stai să analizezi lucrurile în profunzime căci, de acum înainte cam începi să iei viața în serios și ea să te ia pe tine. Și privești în urma ta, la tot ce ai făcut și la ce n-ai făcut sau ce puteai să fi făcut. La lucrurile care te-au făcut fericit, și la lucrurile pe care ți-au adus suferință și le regreți. Te uiți în urma ta și cu acea viziune trebuie să privești în față. Cum spun, trecutul trebuie lăsat în spate, dar să-l avem în atenție căci el ne va călăuzi acțiunile viitoare. La el ne raportăm.

Totuși, eu nu zic că am ajuns la vârsta maturității, doar că, am ajuns să am o minimă experiență de viață care-mi permite să văd lucrurile altfel. Să le văd dintr-o altă perspectivă, cu mai multă responsabilitate și grijă , și astfel ajungi să te gândești serios la viitor. Pană acum îmi puteam permite să omit aceste chestii sau să le amân pentru altă dată, să mă rezerv la ce-mi oferea prezentul. Și era bine...

Acum, nici nu zic, gata, de acum totul e kaput, trebuie să mă schimb. Nu, trebuie doar să ai habar de aceste lucruri și să știi cum le vei gestiona. Căci cursul acțiunilor de aici înainte, te vor influența mult mai puternic și de asemenea, vor influența și pe alții la fel de puternic. Totul va conta pe cât de cerbral vei fi.

Acum, așa percep lucrurile din varianta mea în care mă gândesc, să-mi găsesc o stabilitate în viață, mă gândesc că voi avea o familie, copii și tot tacâmul iar, pe deciziile și acțiunile mele se vor baza 2, 3 sau 4 persoane. Și această influență poate fi pe atât de benefică cât poate fi de malefică și nu mai pot să mă comport atunci ca acum sau cum mă comportam acum 5 ani.

Viața nu e niciodată ușoară, cum ar trebui să fie, dar trebuie s-o iei în piept, că să zic așa, căci altă soluție nu este. Probabil pentru alții vor fi soluții și eschive, dar până la urmă fiecare își trăiește viața așa cum și-o doresc până la urmă, nu... Liberul arbitru este pentru fiecare. Eu unul prefer să privesc abisul, să stau pe marginea hăului și să mă gândesc ce trebuie să fac să-l trec.

Și ca o chestie de final, cum se știe că în orice război, nu vei reuși niciodată de unul singur, la fel nu poți răzbate în viață de unul singur. De aceea, mă bucur că am prieteni pe care mă pot baza. Prieteni, care au fost și vor fi acolo pentru mine când va fi nevoie, la fel cum eu sunt acolo când ei au avut, au și vor avea nevoie. Viața e un război de uzură pe care nu prea poți să-l duci singur.
Mai Mult