Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

Armin...van...Buuren...will be back

Vara asta se anunţă trance...Pe 31 iulie, toate drumurile duc la Mamaia. Armin van Buuren revine, sper, că într-un show de zile mari. Sincer,după Armin only de anul trecut în care a mixat 9 ore în continuu şi a ridicat Arenele Romane în aer, un alt show care să se ridice la nivelul lui, n-am mai avut ocazia să-l întâlnesc. Sau poate, sunt eu prea înnebunit după muzia trance, ca să nu fiu obiectiv. Dar nu mai contează. Armin, revine şi pregătirile încep.

Mai Mult

Jungla socială...

Viaţa este o luptă fără sfârşit, o luptă pentru supravieţuire sau cel puţin aşa se vede din perspectiva mea. Trăim pentru a ne lupta.Totuşi ca oameni, ca ființe sociale, am ales să trăim împreună într-o societate pe care o observ, că pe zi ce trece,  devine din ce în ce mai mult o junglă formată din beton şi asfalt, în care fiecare luptă doar pentru supravieţuirea proprie. O junglă socială, ca să o denumesc mai bine. Şi aici se formează un paradox.

Pentru că, omul de când s-a dat jos din copaci și până în prezent, a ales să trăiască în grupuri mai mult sau mai puţin organizate. A lăsat în urmă instinctele primare în detrimentul vieții într-o comunitate şi a adoptat legile nescrise ale vieţii sociale. A ales, pentru că o viaţă socială îi conferea mai multe avantaje, din mai multe puncte de vedere. Dar nu despre asta, vorbim acum. Voiam să ma raportez la aceste legi nescrise ale societăţii, pe care le consider setul de principii şi valori pe care ţi le impui ca individ la contactul cu alţi indivizi. Principii şi valori pe care le transmiţi mai departe şi formează nucleul unei vieţii sociale.

Dar, până la urmă omul tot un animal rămâne, iar instinctul de supravieţuire, adaptabilitatea răman în subconştientul uman. Şi este totuși, ok, sunt de acord deoarece, viaţa este o luptă pentru supravieţuire, dar totodată aceste instincte, nu trebuie să intre în contradicţie cu legile vieţii sociale. Un echilibru trebuie păstrat. Cât o fi de precar, dar echilbrul trebuie să existe. Şi aici este paradoxul, pentru că ajungem să fim puşi în situaţii, care fac ca acest echilibru să se piardă. Observ acest lucru de ceva vreme. Legile societăţii sunt uşor îndepărtate de legile junglei. Fiecare luptă pentru el, fiecare luptă să supraviețuiască individual, selecție naturală, cel mare îl mănâncă pe cel mic și așa mai departe. Societatea devine tot mai mult o junglă.

Eu unul mi-am stabilit propriile principii şi valori pe care le respect, indiferent de situaţie, dar la fel de bine sunt adeptul selecţiei naturale şi adaptabilităţii. Ştiu trăiesc un paradox sau sunt doar un ipocrit, judecaţi cum credeţi de cuviinţă. Consider, că cel mai bine trebuie să te adaptezi în viaţă, în funcţie de situaţie, dar trebuie să-ți creezi un echilibru care trebuie păstrat. Adică observ cum alţii din jurul meu abandonează principii precum: onoarea, colegialitatea, prietenia, respectul doar pentru supravieţuirea lor ca simplii indivizi. Doar pentru satisfacerea propriilor nevoi. "Călcatul pe cadavare" ,văd că devine din ce e mai evident. Şi în plus observ ambiţionarea asta în instincte pe care eu unul consider, că ar trebui lăsate în subconştient, şi folosite doar atunci când este necesar. Consider că, atunci când trăiești într-un grup social și ai anumite relații cu indivizii acelui grup, lași la o parte acele instincte individuale și te mai gândești și la bunăstarea altora.

Însă, inevitabil ajungi să fii pus în situaţii în care trebuie să-ţi încalci princiipiile, principii care sunt pentru tine, un cod,o religie. Pus într-o astfel de situaţie ce faci? Te adaptezi?
Mai Mult

A chance...

O simplă şanşă. Dacă ai avea o acum simplă şi singură şansă, de a schimba trecutul, ce-ai face? Dacă ai avea această putere, ai schimba ceva?

Şi aici nu vorbesc de faptul, să faci ceva ca să schimbi istoria ori să te întorci în timp, să-i omori pe Hitler şi pe Stalin sau să cumperi acţiuni la Apple sau Microsoft sau să ajungi înainte lui Columb în America ori să găseşti aurul Aztecilor. De treburile astea, vorbim altă dată, acum vorbesc doar, de simpla idee, că dacă ai avea o singură şanşă de a schimba ceva în viaţa ta, ai face acest lucru? Ai schimba ceva?

Mulţi cred, că ar face-o fără să se gândească prea mult. Ar acţiona impulsiv, cu siguranţă. Pentru că, fiecare dintre noi are regrete şi lucruri, de care ne învinovăţim şi suferim de pe urma lor. Toţi am făcut alegeri proaste şi am luat decizii care au durut şi au dus la suferinţă. Lucruri pe care le-am schimba, dacă am mai avea ocazia. Dar aici treaba nu este chiar aşa de simplă, la prima vedere. Aceste lucruri trebuie analizate în profunzime. Chiar merită, să ai speranţa, că vei schimba ceva sau trebuie doar, să laşi lucrurile în pace?

Hazardul universal este inevitabil. Viaţa, în esenţa ei este guvernată de hazard. Destin nu există, nimic nu este predestinat, există doar alegerea şi felul cum, tu o foloseşti. Poate acel lucru mărunt pe care tu l-ai schimba poate să devină, ceva mai bun sau la fel de bine, ceva şi mai rău. Atunci ce-ai face? Şansa ţi-ai irosit-o, ultima dorinţă din lampa duhului s-a dus. Ajungi din nou în coşmarul regretelor şi vinei.

De aceea eu zic, că trecutul trebuie lăsat în pace.Trebuie să învăţăm să trăim fără regrete, să învăţăm din experienţa deciziilor noastre bune sau rele. Viaţa este prea scurtă ca să o mai complici cu regrete şi să trăieşti în trecut. Este un joc de ruletă rusească, în care tu iei decizia de a roti mai mult sau mai puţin butoiaşul. Trecutul trebuie să rămână trecut, dar totodată să învăţăm din el.

Acţiunile tale te-au adus în prezent, bune sau rele, ele ţi-au modelat calea până acum. Crezi că dacă te-ai întoarce şi ai schimba ceva, ar mai rămâne aceeaşi cale pe care o urmezi? De aceea trebuie să privim înainte şi să învâţăm din experienţa trecutului. Şi acum spune-mi, ai mai schimba ceva, dacă ai avea acestă şanşă?
Mai Mult

Le roi est mort vive le roi

Hell... it's about time. Au trecut aproape 3 luni de la ultima postare, timp în care nu am făcut aproape nimic, notabil, doar pot spune, că a fost o perioadă fără inspiraţie şi  fără chef de scris. E timpul pentru un nou început. Şi totodată timpul pentru schimbare. Am început cu tema bloguluiâ pe care o văd mai interesantă aşa şi mult mai accesibilă. Acum, eu zic că m-am întors să scriu şi am chef nebun dar, să văd până când mă vor ţine bateriile.
Mai Mult