Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

România mon amour...

Ţineam aceast articol pierdut printre drafturi şi de fiecare dată când mă hotăram să-l scriu, abandonam, cu gândul că nu merită. Acum decid să-l duc la bun sfârşit, dar am din nou îndoieli. Chiar merită? Mai contează, să mai scriu şi eu despre un lucru care nu prea mai contează. Dar totuşi...

Zoso, zicea într-o însemnare, că indiferent, cu bune, cu rele România este ţara noastră. Este locul unde ne-am născut, am crescut şi am îndurat. Merită, ca cel puțin noi să ne păstrăm speranţa că lucrurile se vor schimba și să ne gândim la ce am putea face, ca lucrurile să se schimbe. Unii zic, că nu mai merită. De ce? Să facem un exerciţiu de imaginaţie şi să privim lucrurile din altă perspectivă, să analizăm lucrurile din altă poziţie, să fim doar simpli observatori.

România este o ţară frumoasă, dar pe care mulţi o renegă, mulţi preferă sau doresc să o dea uitării. Dar de ce? Haideţi să ne imaginăm cum ar fi fost altfel. Cum ar fi fost, ca în ţara noastră, înainte să înveţi să citeşti, învăţai cum să mânuieşti un kalaşnikov sau ajungeai, fie un soldat, fie o victimă colaterală într-un război civil în care nu aveai nici un amestec. Cum ar fi fost, dacă în ţara noastră, ai fi plecat la muncă sau la şcoală ştiind, că poate autobuzul sau metroul va sări în aer? Cum ar fi fost, ca în ţara noastră, ţi-ai fi trimis copii la şcoală neştiind dacă va nimerii în calea unui dezaxat înarmat sau în maşina unui pedofil ori în mâinile unui criminal în serie? Cum ar fi fost să ieşi din casă şi să nimereşti într-o răfuială între bande sau mafie şi să ajungi o victimă colaterală, o simplă statistică într-un raport al poliţiei.

Dacă stăm puţin şi analizăm lucrurile, la condiţii de siguranţă stăm, cât de cât bine. Nu zic, că suntem super, dar nici nu trecem prin ce-am scris mai sus Nu avem atentate, armele de foc încă nu sunt la mare acces pe piaţă, războaie sau conflicte armate nu avem. Atunci ce ne-ar face să renegăm acest loc. De ce să fugim? Au trecut aproape 20 de ani de când ne-am câştigat libertatea. Libertate câştigată cu preţul sângelui.

Doar pentru faptul, că nu ne-a oferit totul pe tavă cum am fi dorit? Sau, că nu ne-am îmbogățit peste noapte, cum visam? Sau doar pentru faptul, că unii au mai mult decât alții? Sau, că altul s-a descurcat și tu nu? 

Și aceasta ar fi un lucru care te-ar face să pleci și să-ți renegi țara? Sau este doar răutate? Că, să fim străini în alte ţări, nu vom fi niciodată acceptaţi şi să lăsăm la o parte ipocrizia, cu toţii ştim, că vom fi întotdeauna priviţi ca nişte străini, nişte paria, indiferent de țara în care suntem. Acesta-i adevărul, la fel cum privim și noi străinii din ţară, la fel ne privesc şi cei din ţările în care ne stabilim. Xenofobismul este o molimă fără leac.

Aceasta este România, cu bune, cu rele, cu hoţi, cu corupţie, cu politicieni neinteresaţi de soarta poporului, ci doar soarta lor, cu toate "românismele", este a nostră şi o acceptăm ca atare. Putem să păstrăm speranţa că ceva se va schimba sau putem face noi schimbarea.

2 comentarii:

Brotacu' spunea...

Si ce ar fi fost daca aveam o tara cu o justitie puternica, cu turism, economie, invatamant, industrie, etc dezvoltate ca-n Occident?

Panzer spunea...

ar fi fost bine, dar speram ca o sa avem si noi... pana la urma

Trimiteți un comentariu