Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

Categoric

Cât de categoric trebuie să fii într-o relaţie, adică cât eşti dispus să ierţi şi să treci cu vederea, doar pentru a continua relaţia. O discuţie pe care am avut-o cu o prietenă care îmi spunea, că într-o relaţie mai trebuie să laşi şi să ierţi. Eu sunt de acord cu această chestie şi e ok, atâta timp,cât şi celălalt face la fel, dar doar în anumite situaţii și aici mă refer, doar la anumite lucruri minore care pot fi trecute cu vederea.

În rest, din punctul meu de vedere, o despărţire este categorică. Întotdeauna. Pentru o relaţie care s-a terminat, nu mai există cale de întoarcere. Cam categoric, nu-i aşa, dar am dreptate. De ce? Pentru că, dacă s-a ajuns la acest punct înseamnă, că ceva nu a mers bine, iar dacă relația nu a mers până acum, chiar crede cineva că va merge de aici înainte? Ce îţi dă garanţia, că nu se va întâmpla la fel? Pe ce te poţi baza? Oamenii nu se schimbă, am zis-o și o voi zice în continuare.  Dacă s-a întâmplat ceva major și relația s-a terminat. Gata, „La comedia este finita”.

În plus acest lucru, arată că ai o coloană vertebrală, că ai luat o decizie şi rămâi ferm. Indiferent că ești bărbat sau femeie. Arată, că poţi să treci mai departe,(şi sigur că poţi)dar observ, că  mulţi dintre noi se feresc de această decizie şi evită acest luarea ei, doar așa, să păstreze aparențele și să amâne inevitabilul. Și mai dau un exemplu și anume, articolul pe care l-a scris aici.


Şi să mai adaug ceva. Faza "Să luăm o pauză", sincer, o consider jena supremă. Pauză de la ce? Pauză pentru ce? Ori e albă ori e neagră, gri nu există ca variantă. Voi cât de categorici sunteţi într-o relaţie?
Mai Mult

The freedom fighter

După de ce ruşii au venit şi le-au arătat unor desculţi, cum stă treaba cu forţa militară şi acum încet-încet se întorc acasă, dar fără grabă, s-au găsit alţii, ca după modelul Kosovo să aibă independenţa lor. Două provincii, care nu reprezintă mai mult de 2 palme de pământ, dar cu o importanţă strategică semnificativă, au pus botul la vrăjelilele SUA şi NATO, și vor acum să iasă de sub protectoratul rusesc. Pentru ei, consider nu însemnă nimic, ce mi-e o independenţă, ce mi-e un control rus, tot aia e. Aia tot în spatele tău o să fie, numai că acum văzând că asculţi de noii tăi stăpâni, şi faci agitaţie o să vină să-ţi bage un robinet în dinţi, ca să te calmeze la fel cum au făcut în Georgia. Şi cum este de aşteptat, ca în cazul Georgiei, noii stăpâni vestici o să stea să privească de pe margine. Gazul trebuie să curgă.

Ce nu înţeleg eu acum. De ce încercăm noi să părem cocoşi? De ce preşedintele nostru drag şi iubit, vorba vine, s-a apucat el să facă pe jmecherul balcanilor şi să se bage aiurea în treburile alea? Adică aia e problema lor, şi ruşii au rezolvat-o cum ştiu ei mai bine, cu Kalash-ul şi tancurile. Şi presimit că ori va face la fel şi mai departe. Pentru ce? Nu avem destul problemele noastre, ne mai trebuie şi alte probleme faţă de care nu putem face nimic, doar să dăm aiurea din gură şi să criticăm în stânga şi dreapta, fără să avem pe ce să ne bazăm. Ruşii nu sunt proşti, nici unii pe care să-i luăm în glumă, să nu uităm acest aspect, că dacă se supără, ne arătă ei cum este să primim o lovitură fie militară, fie energetică.

Totuşi acest turneu fulger, prin țări care s-ar pune în faţa Rusiei cu pietre şi bâte, nu face decât să ne arate acum în prag de alegeri, un preşedinte care se zbate pe plan extern, să apară ca un luptător pentru libertate, un Ghandi din Carpaţi. Până la urmă tot o să le dăm dreptate ruşilor ca şi restul Europei, dacă mai vrem să avem gaz şi petrol. Vorbăria asta inutilă nu duce nicăieri, Băsescu până la urmă, ca şi ţara noastră în contextul internaţional, e un mic copil care se crede mare şi încearcă în neştiinţa  să imite faptele adulţilor.

În altă ordine de idei, azi dacă nu v-aţi dat seama e 23 August, o zi cu însemnătate pentru cine crede, eu zic că a fost o zi neagră pentru România,  iar pentru cei care cred că a fost o zi importantă să facă o faptă bună şi să iasă împreună cu tatuca Ilici, la o savarină cu cianură, să vă bucurați și voi, de ziua românilor.
Mai Mult

Marketing modern

Să vorbim puţin despre marketing-ul din România, noua religie post-comunistă a comerţului. Marketingul românesc a ajuns la un nivel în care reclamele, spoturile şi campaniile se fac la un mod foarte agresiv. Dar la modul agresiv, așa pe față, aș mai preciza.

Aţi observat cum zi de zi suntem invadaţi de campanii şi spoturi cât mai agresive. Ideiile din spoturile inteligente care stârneau curiozitatea clientului, asupra unui produs sau serviciu, au trecut de mult, acum avem spoturi şi campanii, care mai de care, mai agresive care intră peste tine în casă şi îţi bagă pumnul în gură, precum recuperatorii de bani. „Ia produsul nostru, sau poc, primești un pumn în gură”. Puţini mai sunt cei care au rămas fideli strategiilor clasice, prin care se apelează la inteligenţă şi curiozitate, pentru atragerea clientului. În rest, majoritatea s-a afiliat la această nouă practică agresivă şi dacă stăm bine să ne gândim, până la urmă pentru ce?

Să atragă clientul, să-l fidelizeze? Mai repede,sintagma potrivită este, să forţeze clientul. Şi cum spuneam, nu sunt cazuri izolate, sau arii de localizare, oriunde te-ai uita, vezi acelaşi lucru peste tot. „Ai nevoie de..”, ”Vrei asta...”, „Îţi doreşti ailaltă”, „Sigur îţi trebuie asta” şi „Sigur îţi doreşti şi asta, şi ailaltă şi pe mă-sa şi pe tac-su, că aşa este bine, cumpără, că trebuie”.


Agresivitate pe toate liniile, clientul este pur şi simplu, este terorizat, să cumpere. Adică ce contează dacă îţi place, ai nevoie, îţi trebuie. Tu ia şi cumpără, că asta-i legea. Clientul a ajuns să fie agresat pe toate canalele de acest marketing violent. Unii ar spune bine, dar acesta este scopul marketingului, să vinzi prin orice mijloace. Da, este adevărat, că trebuie să vinzi şi să atragi clienţi prin orice mijloace, dar trebuie să faci clientul să vină la tine din voinţa lui şi să-l fidelizezi tot prin voinţa lui, nu să îl forţezi prin voinţa ta, doar ca să-ţi fie ţie bine. Acest tip de marketing îmi aduce aminte de zilele comerţului de după anii 90, când te duceai la tarabă sau în târg şi fiecare încerca să-ţi bage ceva pe gât, indiferent, dacă voiai sau nu. Această mentalitate trebuie să rămână la nivel de tarabă şi de târg. Sau cine ştie, poate aceasta este calea care trebuie urmată, calea spre El dorado-ul marketingului şi poate, probabil, sunt eu nebun  și mă gândesc că trebuie să-mi stârneşti curiozitatea asupra unui produs, decât să-mi zici, i-al că-ţi trebuie şi ai nevoie de el.

Şi un alt aspect care mă deranjează cu privire la marketingul românesc, este ideea aceasta, a imitării, copierea după alţii, individualismul pur şi simplu nu mai există sau dacă există, este la  un nivel microscopic. Vrei să faci ceva important, fă singur, nu porni de la premiza, că ăia şi ceilalţi au aplicat acealşi lucru şi a mers. Sigur o să meargă şi la mine. Probabil. Va merge sau la fel de bine, nu va merge. Totul trebuie analizat în profunzime. De aceea credm că se apealează la această agresivitate,„dacă ne aruncăm cu capul înainte şi nu merge, folosim forţa.”

Şi ştiţi care este partea proastă în toată această poveste, că oamenii sunt atraşi de aceaste practici, şi cumpără şi cumpără şi iar cumpără, până la momentul când, le este refuzat un nou credit. Aceasta este realitatea din România, avem agresivitate în marketing şi oameni care acceptă acest lucru.
Mai Mult

Un joc de şah


Aţi observat prin oraşul nostru şi nu numai, şahiştii şi tablagii pensionari, cei pe care îi găseşti prin puţinele parcuri care au mai rămas din capitală sau în faţa blocurilor, concetraţi la tabla şi piesele de joc. Fiecare din cei care locuiesc în acest oraş, cunosc cel puţin un loc un senorii societăţii noastre se adună pentru o partidă de şah, dame sau table. Zilele trecute în drum spre casă, treceam pe lângă doi pensionari care erau concetraţi la o partidă de şah şi cei din jur la fel de concentraţi, aşeptând următoarea mişcare.

Lucrul acesta m-a cam pus pe gânduri. Oare cum vom fi în noi, când vom ajunge de vârsta lor? Vom mai sta să jucăm şah cu aceaşi fascinaţie ca atunci când am jucat prima dată sau vremurile se vor schimba? Despre generaţia mea şi generaţia ce vine după mine, presupun că încă vom mai găsi interesul pentru aşa ceva. Toţi am avut interseul pentru aşa ceva de mici, altceva nu exista, cablul la televizor încă era ceva rar la fel ca şi calculatorul, aşa că mulţi găseam alternativa aceasta pentru a ne petrece timpul. Şi până la urmă şahul a fost întodeauna un joc în care îţi dovedeai abilităţile mentale, tot timpul trebuia să te gândeşti la strategii, să anticipezi mişcare adversarului, să fii cu două mişcări înaintea lui.

Despre generaţia de acum, nu prea am cuvinte, majoritatea nu cred că mai au interes şi plăcere pentru aşa ceva, la fel cum nu mai au pentru multe lucruri pe care noi ca copii ne fascinau.
Mai Mult

Metrorex file de poveste

Pe langă faptul, că sunt doar 3 magistrale amărâte, mai sunt şi gestionate prost. Adică, nu ştiu cum o fi prin alte ţări mai civilizate, că nu prea am avut ocazia să mă plimb aşa de mult, dar  acolo o fi normal să opreşti trenul între linii, pentru că n-ai loc să intri sau aştepţi să treacă cealălalt tren? Să mă lămurească și pe mine. Toţi care merg cu metroul zilnic, păţesc acest lucru, nu cred, că este cineva care să afirme, contrariul. Înţeleg, în staţii să mai stai, hai un 1 minut, 2 maxim, dar totuşi există o limită. Trenurile alea nu au şi ele un orar stabilit, un interval între ele ca să nu se producă astfel de minunăţii. Plus de naiba nu se băga şi o marjă de eroare, o fereastră de timp suficientă, ca totul să meargă ca la carte. O fi chiar aşa de greu să gestionezi, o mână de staţii şi 3 trei magistrale, acolo?

În schimb, avem promisiuni goale că facem şi că dregem, noi linii de metrou de la un capăt la celălalt, dar până atunci se chinuie să termine 3 staţii până la Laromet, de câţiva ani încoace. Ne anunță renovări şi reamenajări care nu se vor întâmpla în viitorul apropiat, sunt sigur de acest lucru. Și apropo, aţi observat ceva schimbat la staţia de metrou Obor, în afară de nişte gresie şi niște oţel cromat nou? în rest s-a mai dat un strat de vopsea şi aia a fost. Renovare, dom'le. Nu mai zic de staţia de la Unirii care mi se pare ce a mai sinistră dintre toate, cu bucaţile de tavan lipsă şi cu infiltraţiile de apă prin pereţi. Şi arată în halul acesta de ani buni.

În altă ordine de idei, pe lângă toate acestea, s-au mai gândit cei de la Metrorex să schimbe traseul magistralei 3, Militari-Industrilor. Nu ajungea, că trenul de magistrala respectivă, venea şi pleaca înapoi, acum, când mergi spre Eroilor, trebuie să aştepţi la Politehnică, până trece celălalt. Total aiurea. Coordonare precisă, ce știm noi.
Mai Mult