Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

Heaven's a lie

Mai Mult

Babel

Aţi observat, cum majoritatea străinilor care vin la noi în ţară, mai ales cei din est( cei din vest  ştiu engleza, unii chiar mai bine decât tine), nu ştiu nici un cuvânt în limba română şi acest lucru nu ar fi ceva grav, dar nici măcar limba engleză nu o ştiu, sau cel puţin câteva cuvinte acolo, să poarte o conversaţie simplă, cât de cât. Adică, este prea mult să ştii o limbă de circulaţie internaţională? Este atât de dificil?

Şi cum spuneam, cel mai mult  întâlneşti această treabă la majoritatea străinilor veniţi din est, primii pe listă, arabii şi turcii, care nu ştiu o boabă de limbă engleză, limba română nu mai zic. Moldovenii care sincer, pe mine mă cam oftică, că sunt români şi nu vor să ştie de limba lor maternă şi vorbesc ori rusă, ori o română foarte pocită. Ruşii, ucrainienii şi bulgarii, aştia parcă mai bălmăjesc, cum zicea un prieten, un pic de "lake english" şi cât de cât, mai înţelegi ceva, dar majoritatea sunt praf. Chinezii, aceştia din urmă, unii dintre ei mai ştiu câteva cuvinte pocite în română, un pic de engleză şi per ansamblu parcă îţi dai seama ce vor să zică, iar cei care nu ştiu nici engleză, nici română sunt întotdeauna însoţiţi de cei de mai sus. Măcar atât. Aceştia ar fi cam majoritatea străinilor pe care i-am întâlnit şi cu care m-am chinuit să port o conversaţie normală. Alţii pe care i-am mai întâlnit şi la fel mă chinuiam să port o conversaţie de 3 fraze, ar mai fi: greci, polonezi, unguri( de care nu zic nimic că după aceea apar alte reacţii). Iar cu restul te descurci ,tu ştii limba engleză, ei ştiu limba engleză şi totul se rezolvă.

Engleza este o limbă de circulaţie internaţională, este imperativ să o ştii, măcar la nivel de conversaţie uzuală şi comună, ca să poţi să te descurci oriunde te-ai duce, şi orice ai face, de aceea i se zice de circulaţie internaţională. Şi acum să zic câteva cuvinte despre extrema cealaltă când străinul ştie să vorbească în engleză, vrea să poarte o conversaţie şi dă peste românii noştri care nici măcar limba proprie nu ştiu să o vorbească corect, dar să mai ştie o limbă internaţională. Lucruri sfinte pentru ei. Şi am văzut destui în această situaţie, şi încă mai văd.
Mai Mult

Not available


Internetul o comunitate liberă pentru toţi, mai puţin pentru noi cei România...
Mai Mult

Viaţa la bloc

Să stai la bloc, în Bucureşti după cum mulţi ştiu e o adevărată plăcere. Trezirea îţi este dată de vecinii binevoitori cu bormaşinile şi ciocanele din dotare. Nu mai ai nevoie de ceas să-ţi dea trezirea, la ora 8 fix începe bormaşina cu percuţie. Că nu-i așa, niciodată nu se ştie când este nevoie de nouă gaură. Şi dacă tot te-ai trezit, te duci pe jumătate adormit, la baie şi constaţi că nu ai apă de nici o culoare, nici rece, nici caldă.. Nici măcar la bucătărie. O adevărată plăcere şi ca totul să fie complet stai aşa, fără apă până pe la ora 14. Și după, te distrezi când mai trebuie să  stai încă, vreo 15 minute cu toate robinetele  deschise, ca să se ducă rugina şi tot molozul care vine pe ţeavă.

În ce ţară trăiesc aştia de la regiile autonome, de consideră să oprească apa fără să anunţe(că din câte am înţeles se pare că tot blocul era oprit). Sau aşa se distrează aştia pe la APA NOVA? Trag la sorţi ce bloc să mai lase fără apă, doar ca să se distreze? Câtă energie şi resurse s-ar consuma dacă ar face un simplul gest de anunţare a populaţiei din timp? Şi astfel, toţi ar fi mulţumiţi, tu îţi faci treaba, dacă există vreuna şi eu sunt pregătit din timp  că nu voi mai avea apă. O fi chiar aşa de greu?
Mai Mult

Tempus fugit...

...Şi lasă în urmă o stare de nostalgie, o stare care te face să te gândeşti la timpul care a trecut, la lucrurile pe care le-ai făcut şi la lucrurile pe care le-ai fi putut face. În această stare mă aflu eu acum, o stare de nostalgie care îmi aduce în prim plan amintirile.

A trecut un an de când am terminat facultatea. Un an, de când am luat licenţa şi am terminat viaţa de student. Și acum stau și depăn amintiri, amintiri frumoase: examene, restanţe, cursuri de la 7 dimineaţa, proiecte pentru care pierdeam nopţi întregi, materii care ne dădeau bătaie de cap, întâlniriile dintre colegi la MC-ul sau KFC-ul de la Romană, nopți pierdute prin  baruri sau cluburi şi multe altele. Îmi aduc aminte, cum vorbeam cu foştii mei colegi, deja vorbesc de ei la timpul trecut, prin primii ani de facultate, despre ce ne aşteaptă în anii terminali, ce materii vom acea, ce zvonuri se mai auzeau, cum va fi licenţa şi îmi aduc aminte cu fiecare discuţie generală axată pe acest subiect se termina în memorabila frază „Să ajungem noi în anul patru, şi să dăm licenţa”. Amintiri plăcute.


Şi iată că am ajuns, am dat licenţa, totul s-a terminat şi a trecut şi un an de atunci. Un an în care am încheiat un capitol din viaţa noastră şi am deschis altul. Un an în care fiecare a promis, a încercat şi poate a realizat ceva pentru el. Unii s-au  întors la ei acasă, alţii au rămas în capitală, relaţiile dintre noi s-au mai răcit, vorbim sau ne vedem rar. Toţi am luat viaţa în piept şi ne gândim mai departe, la viitorul încă nescris.


Timpul rămâne o forţă de necontrolat care, îşi urmează propriul curs, iar noi suntem simpli pasageri ai timpului. Tempus fugit, „timpul trece”, indiferent de ce se întâmplă în jur şi va trece în continuare.
Mai Mult

De pe drum

Mă întreb acum când a fost canonizat, probabil imediat după Sfântul Aşteaptă.
Mai Mult

Briefly...

Până să ne lăudăm că facem autostrăzi suspendate, tunele şi parcări în Bucureşti, mai întâi să ne uităm, că ne chinuim să terminăm 60 de kilometri amărâţi de autostradă. 60 de kilometri care ar scurta drumul cu mult. E normal să faci o oră şi jumătate pe autostradă, ca apoi să faci încă două ore până pe litoral, în condiţiile în care drumul era liber, chiar curios de liber? Şi încă ceva dacă ai spaţii de servicii pe autostradă , pentru ce naiba sunt închise. Nu sunt finalizate( cât va mai dura, Dumnezeu cu mila) ok, atunci nu pune anunţ că urmează spaţiu de serviciu dacă eu  tot o să opresc în câmp.

Şi una scurtă cu privire la serviciile celor de la Vodafone, dacă tot ne dăm jmecheri că avem 3G, nu ar fi normal să ai o acoperire mai mare decât 100 de metrii radiari faţă de antenă care emite semnalul. Adică ar fi cum ai avea wireless la un bar şi acel wireless se limitează doar la o masă. Nu este normal. Asta se întâmpla în Costineşti, unde aveam 3G activat până la aproximativ 100 de metri de antenă. Atât.

Şi era să uit, ce-i cu curentul acesta de muzică minimalistă, de care te loveşti acum şi pe tot litoralul, nu numai în Bucureşti. Nu le ajungea capitala, trebuia să ajungă şi aici? Pur şi simplu nu înţeleg genul acesta de muzică, nici oamenii care ascultă aşa ceva.

later edit cel puţin am intrat şi noi în istorie, cu o autostradă la care se lucrează de 24 ani. Poate atunci când voi ieşi şi eu la pensie, mă voi bucura de un drum rapid spre litoral, dacă va mai exista.(litorarul, zic)
Mai Mult

On teh road...

To Liberty Parade. Si am plecat, la mare, la marele eviniment al acestei veri. Totul pregatit si am pornit. Autostrada este curios de libera la aceasta ora, totusi sa vedem ce ne asteapta mai incolo. In alta ordine de idei, poate va voi impartasi parerile de after party. Moralul este ridicat, drumul este liber si marea ne asteapta. Articol scris,  powered Nokia N 73, Opera Mini si Vodafone Live. Deci  diacritice,editari, formatari si alte cele alta data.
Mai Mult

Util şi practic? altă dată...

Aţi observat în supermarket-uri, că o parte din cei care au căruţe, cară în ele, 5-6 produse sau chiar mai puţine, produse care ar fi intrat lejer într-un coş de mână. De aceea când te duci la cumpărături nu mai găseşti căruţe în schimb, ai stive de coşuri de mână. De ce oare? Nu este logic pentru un salam şi 2 iaurturi să iei un coş de mână, mai manevrabil, mai uşor, mai practic, mai util. Îți este chiar așa de lene să cari un coș de mână.

Sau ai mentalitatea dobitoacă:„De ce să car un coş de mână, când pot lua un căruţ chiar dacă iau decât 3 produse amărâte. Să ocup loc mult, să împedic pe ceilalţi, să ocup spaţiu la casă, doar ca să mă simt eu bine”. Nimeni nu se gândeşte că este mai practic să cari un coş în mână decât ditamai căruţul. Nimeni nu se mai gândeşte la utilitatea acţiunilor lor. Și se mai miră de ce se uită lumea urât la ei.

Observ acest lucru zi de zi. Cum scria şi Zoso, lumea nu mai gândeşte la utilitatea acţiunilor lor, cumpără tot felul de lucruri dar nu se gândesc dacă le sunt practice la ceva. Ce să faci, infatuarea este boală grea pe care lipsa din anii comunismului, a agravat-o, de aceea avem oameni care au tehnică de ultimă generaţie pe care o folosesc la capacitatea pentru care a fost creată, dar stau în garsoniere tip cutii de chibrit, şi plătesc rate la bancă de le vine acru, de aceea avem atâtea maşini de teren pe străzile aşa aglomerate din Bucureşti. Mentalitea de avea ce este mai scump pentru, doar a face în ciudă vecinului.

Am și  eu, visurile mele şi îmi doresc multe, dar cel puțin gândesc înainte. Mă gândesc dacă pot să îmi realizez din punct de vedere financiar aceste visuri şi planuri, căci din acest punct de vedere, este cel mai important. Cum mă afirmă  faptul, că am o plasmă de 2 metri, un laptop sau telefon de ultimă generaţie, dacă nu mai pot să  supravieţuiesc. Din fericire, unii dintre noi se mai gândesc la astfel de lucruri și sunt cerebrali, însă pentru toţi ceilalţi există bănci care vor da credite şi magazine care îşi vor vinde produsele.
Mai Mult

Picnic la marginea Pripiat-ului

Sau pentru cei care nu știu cartea, cum te poţi juca Stalker în varianta reală. Mă minunează uneori, cum găsesc unii oameni idei de afaceri şi de promovare a turismului. Pentru câteva sute de dolari, cât face toată tevatura aceasta, s-au găsit destui nebuni dornici de turism extrem. Sincer pentru ce? Ce ai vrea să vezi mai mult, decât ce ştii despre acel loc. Dar se pare că pentru unii nu-i de ajuns. Bine mâ gândesc acum că e altă senzație acolo decât într-un documentar, dar totuși.


Bun, nu-i nimic, pentru cei care doresc acest lucru, m-am gândit la o schemă de reclamă: „Vrei să ai parte de o experienţă de neuitat? Vino, în Cernobâl într-o excursie extravagantă care  include cazare in hotelul de -5 stele din Pripiat, spectacole la Casa de Cultură a Pripiatului unde se vor asculta sunetele inegalabile ale contoarului Geiger, un tur al oraşului fantomă, cu toate atracţiile unui oraş mort şi inegalabilul   tur al centralei, şi a reactorului de la Cernobâl, cel care a îngrozit mapamondul acum 22 de ani. Suveniruri de plecare, cancer sau leucemie. La noroc.
Mai Mult

Uite panoul, nu-i panoul

Mega panourile publicitare care au început să ne invadeze oraşul, acum au început să dispară unul câte unul. Primul căzut, cel din piaţa Gorjului care în urmă cu maxim o lună,  a fost montat pe o structură stabilă de beton de ziceai că este picior de pod sau fac aştia vreun buncăr. Iar azi la orele 19 când veneam dinspre metrou, supriză, 3 muncitori se chinuiau să spargă cu ciocanele pneumatice, ultimele rămăşiţe din fundaţia panoului. Panoul, nicăieri cred, că deja era evacut. Acum cine ştie de ce l-au dat jos, poate a fost considerat inadecvat zonei sau era nevoie de el în altă parte. Nu? Ce ne trebuie nouă aici la periferie. Sau probabil le perturba afacerea florăriei adiacente. Fabulaţii putem găsi.

Cert este că, panoul, azi a fost scos şi nu ştiu ce s-a făcut cu el. Probabil îl mută la Lujerului unde deja sunt montate 2, unul la colţ de intersecţie pe partea cu gura de metrou, celălalt pe blocul cu reprezentaţa Toyota. Ciudat.
Mai Mult

Concluzie

O concluzie interesantă la care am ajuns eu dealungul timpului, este aceea că femeile sunt ori proaste ori îşi acceptă soarta. Și asta o afirm fără nici cea mai mică, urmă de misoginism. Bun, ca să fiu politically corect, anumite femei sunt proaste sau îşi acceptă soarta. Argumentez această idee prin prisma faptului, că am destule prietene şi colege de muncă, iar  dintre ele, majoritatea cu care am vorbit, se plâng de relaţiile lor. Se plâng de prietenii lor că sunt aşa şi pe dincolo, că sunt bătuţi în cap, posesivi, extrem de geloşi, indiferenți, reci și lista poate continua. Relațiile lor, n-am cuvinte sa le descriu, adica eu unul n-am cum să cataloghez drept relație, o chestie de genul, azi suntem impreună, peste 2 săptămâni suntem despartiti, peste 1 săptămână suntem iar impreună, peste 3 zile ne desparțim din nou și tot așa. Să-mi spuneți voi, cum să o cataloghez?


De fiecare dată când se aduce vorba, în discuţii despre prietenii lor şi despre relaţiile lor, trebuie să se plângă. Bun, pentru mine întrebarea logică şi raţională pe care le-o adresez este: "De ce mai continui relaţia?" Răspunsul este lamentat, vag şi evaziv. Nu cred că mi-a răspuns vreuna scurt pe doi, de asta sau de cealaltă. De aici am tras concluzia şi trageţi şi voi concluziile mai departe, de ce consider femeile așa.

Păi cum să nu fii aşa, dacă nu poţi lua o decizie, tu l-ai ales, nu te-a forţat nimeni, nu eşti legată cu nimic de el, nici el de tine. Şi totuşi, nu poţi spune stop. De ce? Nu ai curaj?  Nu vrei tu să zici stop? Aştepţi o schimbare? Aşteaptă mult şi bine. Crezi că e singurul? Crezi că nu mai găseşti altul sau nu te mai găseşte nimeni? Crezi, că nu mai eşti atractivă, pentru nimeni. Concepte eronate pe care multe femei le au. O femeie care ştie ce vrea este atractivă, pentru oricine. Îl iubești si nu poți sa trăiesti fără el? Hai mă, serios? Încearcă să trăiești fără apă sau mâncare, câteva zile și mai vedem cât, nu poți trăi fără ”EL”. 


Logica unui bărbat, sau mai bine spus logica mea, este aceea, că relaţia este întotdeauna în două sensuri, iar dacă ceva nu mai merge cum trebuie, îi zici stop şi mergi mai departe. Nu trebuie să ne lamentăm doar să păstrăm aparențele, că totul merge cum trebuie. Nu zic acum, că noi am fi altfel, cunosc cazuri de bărbaţi care plâng de relaţiile lor şi la fel nu ştiu sau nu vor, să ia o decizie. Asta este cu totul altă poveste, dar are aceeaşi idee. Recunosc suntem şi noi vinovaţi de aşa ceva. Cred că se va găsi careva să zică că sunt misogin şi nesimţit, dar atunci îi cer să-mi dea un răspun logic şi raţional la problema de mai sus şi atunci voi spune eu, Mea Culpa.
Mai Mult