Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

Bucureşti paradoxul nostru de zi cu zi

Citeam articolul lui Avionaru, scris, cu precădere despre oraşul nostru iubit şi drag şi observam cum un outsider al oraşului ,dacă aş putea spune, a ajuns să se obişnuiască, să vadă părţile bune şi să îndrăgească acest loc pe care mulţi îl acuză şi-l blamează, dar nu-l părăsesc.

Şi mi-am adus aminte că şi eu scriam la un moment dat despre acest oraş, cu bunele şi cu relele din el. Şi m-am gândit să resuscitez acel articol şi să scriu şi eu din perspectiva un bucureştean. M-am născut în Bucureşti, iar copilăria, adolescenţa şi prezentul aici s-au îmbinat. Am crescut printre betoane şi asfalt. Nu am avut bunici la „ţară” ca majoritatea generație mele aşa că, de mic am descoperit acest oraş, bucată cu bucată, stradă cu stradă şi  nici acum nu pot afirma că știu tot oraşul, mai are locuri de descoperit.Sincer vă spun, că nu aş prefera alt oraş decât acesta, chiar dacă uneori în virtutea impulsusului, aş prefera altceva, mai civilizat, mai liniştit, mai curat, dar întotdeauna rămân la locul natal.

Cred că fiecare dintre noi care stau în acest oraş, ar găsi ceva de comentat de rău. Despre trafic, despre lipsa de civilizaţie a oamenilor, despre autorităţi, despre preţuri şi câte şi câte. Nici eu nu fac execpţie. Bucureştiul are multe părţi rele. Tot ce contează este să vezi partea bună, să accepţi neajunsurile şi să cauţi părţi bune. Să faci abstracție, ca ție să-ți fie bine.

Aşa fac eu, iubesc acest oraş, m-am născut şi crescut în el, dar şi eu urăsc să stau ore în trafic sau să stau înghesuit în mijloace de transport, urăsc să dau peste tot felul de cocalari şi parveniți, urăsc lipsa de civilizaţie și răutatea unor oameni, urăsc să aud câinii care urlă sau latră noaptea sau să mă trezesc în tril de bormaşină la 7 dimineaţa, dar văd celelalte părţi ale vieţii urbane, îmi duc existenţa mai departe şi îmi pot face planuri pentru mai departe. Şi dacă tot am adus vorba de trafic, să vă întreb ceva, acum câţiva ani, să zicem 4-5 ani, traficul nu era la nivelul actual. De ce? Deoarece, mulţi au venit la capitală, unii cu maşini proprii, alţii s-au chinuit şi au reuşit să cumpere o maşină aici şi a rezultat situaţia actuală. De ce? vă întreb din nou. Pentru că oraşul acesta oferă şanse pentru cei care vor şi au voinţă.

Mi-aduc aminte că în 4 ani de facultate au avut de a face cu tot felul de colegi şi oameni, veniţi din toate colţurile ţării care găseau ceva de comentat despre Bucureşti. Colegi de muncă la fel, provinciali care blamau Bucureştiul. Dar acei oameni frecventau discotecile, barurile, restaurantele, terasele, mall-urile, magazinele, cinematografele, muzele, galeriile, parcurile şi străzile din Bucureşti. Acei oameni căutau un loc de muncă datorită diversităţii pieţei muncii care se găseşte aici. Cred că fiecare găsea, dacă voia, ceva de făcut în acest oraş. Şi în plus majoritatea care veneau din afară, alegeau după 4 ani de facultate să rămână aici datorită oportunităţilor oferite de Bucureşti.

Şi acesta este adevărul, tot timpul găseşti ceva în Bucureşti, este capitala, ritmul de viaţă este alert, resurse sunt, oportunităţi sunt. Aici ai mai multe şanse să faci ceva mai bine pentru tine decât în restul ţării. Tot ce trebuie, este să vrei să faci ceva şi să ai voinţă şi ambiţie. Acesta este Bucureştiul, paradoxul nostru de zi cu zi, locul pe care toţi îl urâm şi îl iubim în acelaşi timp.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu