Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

Angajat vs Angajator

O relaţie care de la început, este conflictuală deoarece angajatul, vrea maxim profit cu minim de efort, iar angajatul vrea maxim  profit cu maxim de efort şi minim de cheltuieli. Soluţia acestei probleme este găsirea, un rezoluţii de mijloc, o cale să-i satisfaci pe ambii. Dar în companiile româneşti, n-o să vezi prea curând aşa ceva. Nu pot să zic, că am schimbat multe locuri de muncă, la actualul sunt  de aproape 3 ani, şi pot spune că sunt cât de cât mulţumit, dar acum vorbeam la modul general și chiar extind la cazul: realitatea este că angajatorul român nu se gândeşte la angajatul său. Văd angajatul ca pe un sclav. Probabil că cei mai noi întreprinzători, sau cei plecaţi în pribegie pe alte meleaguri au altă mentalitate. Mentalitatea, că un angajat mulţumit este productiv.

Din perspectiva mea și nu numai, acesta este adevărul, să-i dai un scop să vină la jobul respectiv,  să-i dai un motiv să privească lucrurile mai roz, să fie cât de cât mulţumit. Să se gândească, că indiferent dacă nu are salariul pe care și-l dorește, ştie că are un mediu mai puţin stresant, are anumite facilităţi care suplinesc diferența de venit şi îl determină să fie cât mai productiv. Spun acest lucru deoarece observ, că mentalitatea comunistă prin care consideri, că privând angajatul de anumite lucruri este mai productiv și mai eficient, este omniprezentă în mediul muncii din țară. O mentalitate eronată şi învechită pe care se bazează majoritatea angajatorilor români. Pe un angajat nu-l satisface numai salariul, cu toate că este principal, dar contează şi alţi factori pe care mulţi dintre angajatorii români nu îi iau în considerare.

Să vorbim despre experienţă, toată lumea caută oameni cu experienţă, de parcă toţi s-au născut învăţaţi peste noapte. Nimeni nu vrea să investească în instruire şi formare, că sunt cheltuieli în plus care nu merită. De aceea, este  criza pe  piaţa de muncă, de aceea nu avem destui salaraţi. De aceea un angajat face la anumite firme munca, a 3 sau 4 oameni. Şi până la urmă pentru ce ? La ce îţi ajută să ai 5000 sau 10000 de lei pe lună dacă munceşti 13-14 ore pe zi şi la 40-50 de ani ajungi o epavă. N-am înțeles niciodată de ce nu preferi să instruiești un om, să oferi facilități și chef de muncă în principal.

Dar acum vine şi reversul medaliei, toţi visează să ajungă corporatişti, toţi vor să lucreze la multinaţionale, de parcă acolo aleargă câini cu covrigi în coadă, toţi vor să fie manageri din prima, fără să depună un pic de efort. Românul s-a învăţat leneş, şi dacă stau bine să mă gândesc, cred că acesta ar fi principalul motiv pentru care angajatorii se comportă aşa. Dar problema este că nu văd imaginea în ansamblu. Trebuie să ştii să deosebeşti productivii de neproductivi. Trebuie să faci un triaj. Dar cum spuneam, lenea e mare.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu