Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

Soluţia finală

Problema câinilor maidanezi, o problemă pe marginea căreia s-a scris destul şi încă se mai scrie, pagini întregi, fără să se facă ceva cu adevărat concret. Pot spune că nu eram cine ştie ce deranjat de aceste "animăluţe docile şi blânde" cum ar spune unii oameni, dar în ultima perioadă numărul lor a început să crească şi să devină deranjant. De ce este acest lucru deranjant, ar spune aceiaşi oameni? Să vă spun eu de ce. Aceste animale, cu fiecare zi care trece, devin tot mai sălbatice şi violente, cu fiecare zi care trece îşi revendică teritoriu în oraşul nostru şi devin autoritari, cu fiecare zi care trece noi, devenim rivalii lor la acel teritoriu. Acesta este adevărul, am ajuns să nu mai avem pe unde circula din cauza câinilor. Străzile dintre blocuri au devenit teritoriul lor încât, am ajuns să evit anumite străzi din cartier din această cauză. Să nu mai vorbesc că după lasarea întunericului, nici anumite străzi pe care le consideram sigure, nu mai sunt. Am ajuns în situația, ca atunci când vedem un câine să ne panicăm, neştiind dacă ne atacă sau nu.

Deci ce este de făcut? O chestie simplă. Soluţia finală, Zyclon B sau vânarea până la extincţie. Şi ca să fie tot bine mobilizat să dispunem de anumite sume de la buget, în următoarea acţiune: recompensarea cu o anumită sumă pentru fiecare căpăţână de câine maidanez adusă. Cum a făcut guvernul american, în anii 1800-1900 când dădea, cam 5 sau 10 dolari pentru fiecare lup vânat. Şi atunci sigur s-ar rezolva problema şi încă destul de repede, la ce foame de bani este. Sincer.

De cei amintiţi mai sus sigur, vor sări de cur în sus, „este inuman, nu se poate aşa ceva, cum poţi să te gândeşti la aşa ceva”. Pot să mă gândesc, este dreptul meu, este viaţa mea şi dacă este să stabilim ceva, la o adică este inuman, sunt conștient de treaba aceasta, că vorbim de animale nu de oameni  dar, în al doilea rând, nu ma interesează dacă este inuman sau nu. Eu unul vreau să trăiesc, întreg dacă se poate, nu mutilat. Eu unul, vreau să ajung acasă teafăr, fără să trebuiască să ocolesc zece străzi, că patrulează câinii şi nu pot trece. Eu unul, nu vreau să petrec zile la spital cu vaccinuri antirabice sau mai grav reconstrucţie facială sau să rămân cu  cine știe ce sechele sau traume, doar pentru că unii consideră extirminarea lor inumană. Sincer aş ieşi de unul singur la vânătoare dacă aş şti, că nu aş fi oprit şi ostracizat de o grămadă de oameni handicapaţi şi ipocriţi.

Da. Ipocriţi că, sincer vorbind, aici este vorba de ipocrizie, că dacă ei sau cineva apropiat lor ar păţi ceva din cauza acelor câini "drăguţi, docili şi blânzi", nu cred că ar mai avea aceaşi părere ca până acum. Oameni ipocriţi. Aceasta este părerea mea, dacă nu putem să-i strângem, să-i controlăm, măcar să-i stârpim. Este simplu.

Şi pentru cei care cred că promovez violenţa spre animale, nu este adevărat, acei oameni care se bucură de suferinţa unor animale neajutorate sunt sadici şi e o cu totul altă poveste. Aici nu este vorba de animale neajutorate,  eu chiar aş vrea să văd pe ăia trei care au omorât pisica aceea să se ia de un maidanez cât un rottwiller, cu bale la gură. Şi din nou ne lovim de ipocrizie, căci sincer ce ai prefera? Să stai tot restul vieţii ascuns după o mască, mâncând cu paiul sau să omori un animal aproape sălbatic. Ce-ai alege?

1 comentarii:

kiaviseaza spunea...

As omori un animal aproape salbatic. Iubesc cainii, am si eu doi, dar stiu si cum e sa trec pe partea cealalta a trotuarului pentru ca pe la mine pe aici is haite(da,haite)de caini nu tocmai human friendly.

Trimiteți un comentariu