Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

Cidade de deus

Complexul de blocuri Z, din cartierul Militari. Am mai scris despre el în versiunea anterioară a blogului, dar totuşi am simţit nevoia să mai scriu încă o dată. Cidade de deus sau Oraşul zeilor, nume pe care l-am împrumutat din filmul cu acealşi nume, pentru că se potrivea perfect. Numele se potrivește cel mai bine, cu istoria și reputația complexului de blocuri. Celebrele blocuri "Z-euri". Asemănărea cu cartierul din film este destul de mare, chiar şi numele.

Iese în evidenţă pe strada Moineşti, strada care face legătura între două bulevarde şi două cartiere, Militari și Drumul Taberei. Dar cel mai bine iese în evidență, prin faptul că sunt singurele blocuri care sunt poziţionate în diagonală. Blocuri parcă totuși este impropriu spus, sunt mai mult niște ghetouri, clădiri construite pe stilul de cămine. Nu ai cum să nu le observi, căci sunt singurele blocuri construite în diagonală, raportate la blocurile din jur și sunt limitate la un capăt de ultimele blocuri de 4 etaje şi şina de cale ferată care formează un fel de "no man's land" între cartierul Militari şi Drumul Taberei, iar la celălalt capăt,  de către citadelele de beton de 10 etaje, care străjuiesc bulevardul Iuliu-Maniu.

Istoria acestui loc nu o ştiu prea bine, şi tind să cred că nimeni nu o mai ştie dar, putem face speculaţii şi teorii. După mine, probabil au fost cămine pentru lucrătorii imensei maşinării socialiste din anii 70, atunci când cartierul începea să prindă formă. Lucrători la fabricile poporului ca Frigocom, CET Vest, Cesarom sau alte fabrici care mai erau active în vremea aceea. Un fel de mic complex orășenesc pentru muncitori, ținând cont că, marea majoritate a Militariului era în câmp. Cu trecerea anilor probabil, cartierul s-a conturat în jurul lor, asimilându-le.

Timpul a trecut şi clădirile au rămas ca o cictrice pe obrazul oraşului. Mai mult  pe fața cartierului. O amintire tristă a unor vremuri trecute. Iar acum complexul de blocuri Z şi zona adiacentă formează locul pe care eu îl numesc Oraşul Zeilor. Un loc unde majoritatea sunt mai mult sau mai puţin certaţi cu legea, un loc unde intri ca civil şi eşti tot timpul în alertă, un loc  pe care toţi îl cunosc şi se feresc de el. „Oraşul zeilor” şi-a câştigat faima în timp. Toţi cei care  suntem rezidenți în cartier de mici copii, ştim de acel loc şi îi ştim renumele. Și știm ce poame de oameni își duc traiul pe acolo.

Însă, timpul trece și vremurile se schimbă. Oraşul zeilor şi-a mai pierdut din faima care o avea altădată, dar tot rămâne un loc cu rezonaţă în cartier. Mă întreb oare ce-i rezervă viitorul.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu