Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

From the inside

Viaţa e o luptă fără sfârşit, şi în fiecare zi trebuie să supravieţuieşti ca să poţi lupta în următoarea. O logică de viaţă pe care eu am adoptat-o dealungul existenţei mele. O logică fiabilă care te întăreşte, te pregăteşte pentru orice, te ambiţionează şi te implusionează. O logică care îţi forjează mintea precum o bucată de metal brută până la momentul când ajungi oţelul călit în foc, tăios şi rigid. Dar aici apare cea mai mare problemă, te dezumanizează, te răcește. Ca în orice război, te face să uiţi sentimentele tale sau ajungi să le ascunzi, considerându-le o slăbiciune. O slăbiciune, de pe urma căreia oricine poate profita.

Şi ajungi în momente când vrei să-ţi arăţi sentimentele şi atunci, ori îţi este teamă sau subconştientul tău pur și simplu, le blochează. Astfel eşti închis în propria închisoare a minţii tale. Sentimentele sunt ceea ce, ne diferenţiază de maşini. Sentimentele sunt acel mic atribut care ne definesc ca oameni. Şi trebuie să înveţi să îţi arăţi sentimentele atunci când trebuie, sau te adânceşti mai mult în propria temniţă şi evadarea va deveni din ce în ce mai grea.

Nu contează după ce crez, ideal, motto, idee sau orice altceva trăieşti şi te ghidezi în viaţă, trebuie să ţii cont întotdeauna de sentimentele tale şi ale celorlalţi. Chiar dacă sunt o slăbiciune şi trebuie să le arăţi, trebuie să menţii controlul şi în anumite momente să nu le reprimi.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu