Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

Easier to run

Fiecare dintre noi poartă o luptă nevăzută cu propriile temeri şi demonii interiori. O luptă pe care o porţi zi de zi, oră de oră, minut din minut, toată viaţa. O luptă în care ori reuşeşti să învingi şi să controlezi sau pierzi şi eşti controlat. Dar ce faci atunci când, lupţi fără speranţă şi nu poţi învinge? Ce faci atunci când, anumite temeri nu pot fi înfrânte sau atunci când, demonii din interior nu vor să fie controlaţi? Te resemnezi sau lupţi în continuare? Lupţi până cedezi? Până când nu mai ai energia necesasară să mai continui?

Mai îţi rămâne o alternativă. Să te retragi, să fugi şi să uiţi. Pentru că unele lucruri nu le poţi învinge şi singura scăpare este să fugi şi să rămâi cu speranţa că până la urmă vei putea învinge, dar nu acum. Este o alternativă, dar pentru cât timp? Cum se spune, „De ce ţi-e frică nu scapi niciodată” Şi atunci ajungi în situaţia iniţială când iar trebuie să decizi ce să faci. Şi eu am proprii mei demoni pe care trebuie să-i înfrunt, şi eu am propriile temeri pe care încerc să le controlez. Dar nu întotdeauna reuşesc şi atunci când pierd, prefer să fug, să uit şi să o iau de la început. Doar oare poţi să scapi vreodată?

1 comentarii:

locke spunea...

Buna intrebare...

Trimiteți un comentariu