Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

Roblogfest 2008

De la 1 februrarie se dă startul la o nouă rundă a Roblogfest. Noua rundă pe anul 2008. Un eveniment mai mult sau mai puţin aşteptat în blogosfera românească. Anul acesta, experienţa anilor trecuţi îşi va spune cuvântul sau cel puţin ar trebui să-şi spună cuvântul şi acest concurs al blogurilor să fie unul mai „matur”, ca să-i zic aşa. De la 1 februarie încep nominalizările, voturile încep de pe 15 februarie şi totul se termină cu petrecerea finală de pe 14 martie. Poate anul acesta ajung şi eu pe acolo. Până atunci aruncaţi un ochi aici pentru documentare mai bună.
Mai Mult

Insomnia

Ca de obicei nopţile mele sunt albe, pentru că m-am obişnuit să adorm pe la ore târzii, iar acum este normal să stau degeaba în pat, întorcându-mă de pe o parte pe alta încercând să adorm. Şi problema este că atunci când stai liniştit în pat încercând să adormi, creierul are maxim de activitate şi îţi vin în minte tot felul de gânduri. Lucruri care puteai să le faci, lucruri pe care trebuie să le faci, unele lucruri pe care le puteai zice sau rezolvări la anumite probleme din cursul zilei. Tu încerci să adormi dar creierul nu te lasă, face cele mai ciudate şi aiurea conexiuni şi te forţează să gândeşti şi să rămâi treaz. Aşa că decât să stau ca prostul în pat, mai bine scriu pe blog şi hoinăresc aiurea pe net.


 I can't get no sleep.
Mai Mult

Tiberium

O saga nu poate avea sfârşit. Războiul încă nu s-a terminat, bătăliile continuă. După ce au anunţat continuarea pentru al treilea război tiberium, Kane's Wrath, cei de la Electronic Arts aruncă un nou jucător în scenă. Intitulat simplu Tiberium. Un al doilea fps bazat pe seria C&C, după Renegade. Un Fps, cu squad control şi alte elemente de strategie, care le consider destul de interesante. La sfârşit vă las să vizionaţi trailerul.


Mai Mult

Master 1.2

Am trecut şi eu la versiunea de Master 1.2 adică, la modulul 2 din primul semestru de master. Şi o să-l upgradez până la versiunea 3.2. Dar nu despre asta voiam să scriu. Voiam să scriu cât de eronată poate fi percepţia mea şi părerile pe care le aveam despre ceilalţi.

Când am început primul modul de master şi masterul în principal, mă aşteptam la noii colegi ai mei ,să fie oameni educaţi, elevaţi, care au terminat 4 ani de facultate sau mai mulţi, care au trecut prin viaţă şi au ceva experienţă de viaţă în general. Dar nu este aşa cum m-am aşteptat. Orele de curs la master îmi aduc aminte de orele pe care le făceam în liceu când toţi  eram nişte teribilişti aiuriţi care nu aveau nici o treabă cu orele.

Încerc să-i înţeleg pe aceşti oameni, majoritatea sunt oameni adulţi cu vârsta > 30 şi mai sunt câţiva ca mine care au terminat o facultate de curând. Încerc să-i înţeleg căci, eu consider că după o anumită vârstă vezi lucrurile altfel şi te comporţi diferit. Înţeleg că ai dat un ban să faci un master şi să mai iei o diplomă în plus, dar poţi să arăţi şi tu un pic de interes şi respect. Atât pentru profesor cât şi pentru colegi. Profesorul acela nu a venit să-şi răcească gura degeaba, ca tu să te scobeşti în nas ca maimuţa, să stai de vorbă cu ceilalţi colegi, să intri şi ieşi când ţi se năzare, să sune telefonul de j-pemii de ori. Să nu mai vorbesc că eu nu sunt obligat să te suport. Eu am venit să învăţ ceva. Pe lângă o diplomă în contabilitate şi audit, mai vreau şi o specializare în marketing. De aceea fac un master. De aceea eu vin şi stau la ore .Să învăţ, să plec cu ceva util de acolo.

Nu trebuie să stau să te suport pe tine, cum povesteşti ce s-a mai întâmplat în ultima telenovelă de pe Acasă sau dacă era offside la meciul de aseară. Nu trebuie să ascult ultimul hit al lui Morandi de pe telefonul tău, pune-l naibii pe silent. Şi până la urmă ce treburi ai aşa de importante  după ora 16, de nu pot să aştepte. Eşti şi tu un şef mai mic şi eşti tare căutat.

Pe scurt dacă n-ai pe ce cheltui banii şi n-ai unde să pierzi vremea, du-te la un film, un teatru, o operă sau citeşte nişte cărţi. Poate te mai cultivi şi nu mă mai stresezi pe mine, cel care chiar vrea să înveţe ceva.Și până la urmă poţi să ai o listă de diplome ca sulul de hârtie igienică dacă nu ştii să te comporţi civilizat şi respectuos. Părerea mea.
Mai Mult

Favicon careva?

Site-ul care îmi găzduia faviconul, Myfavatar.com este mort şi îngropat de ceva vreme. Nu cunosc circunstanţele care au dus la terminarea rescpectivului site, dar era util şi acum nu mai am favicon la blog. Şi tot caut de când am realizat că nu mai merge, un nou site pentru favicon şi nu găsesc nimic. Gogăl nu mă ajută deloc. Idei careva, căci bulina portocalie de la blogger, nu e prea  atractivă.
Mai Mult

Despre sinucidere

De ce unii oamenii aleg sinuciderea? O întrebare pe care n-am înțeles-o nicodată și nici nu i-am găsit un răspuns. Cât de importante pot fi motivele care sa te ducă în acea situaţie? Din punctul meu de vedere nu înţeleg sinucigaşii şi nici nu-i voi înţelege vreodată. Asta este viaţa pe care o trăim, bună, rea este singura, nu mai avem monede să mai încep din nou.  De ce trebuie să o termini?


Pur şi simplu nu înţeleg sinuciderea. Înţeleg totuși, sinuciderea ca eutanasiere, atunci când eşti pe moarte, în chinuri şi ești conștient că se va termina şi vrei să nu mai suferi, terminând-o cât mai repede. Înţeleg chiar și sacrificiul. Să te sacrifici pentru o cauză, pentru o persoană, mai puţin sacrificiul religos şi ideologic care mi se pare altă mare tâmpenie inoculată aiurea. Să nu mai zic că conform religiei noastre sinuciderea este cel mai mare păcat.

Dar în continuare unii oameni preferă să recurgă la acestă ultimă soluţie. Pentru motive total aiurea. M-a părăsit femeia, m-a părăsit bărbatul, am rămas fără bani, am datorii, m-a dat afară de la servici, am rămas pe drumuri, am o depresie, am pitici pe creier şi îmi zic să sar de la balcon, m-am plictisit de viaţă şi tot felul. Tot felul de motive care până la urmă îşi au o  rezolvare. Trebuie să lupți în continuare, indiferent de costuri.


Până la urmă consider sinuciderea o laşitate, fugi de probleme şi necazuri, renunţi să mai lupţi şi alegi calea cea mai simplă. Oameni cu minţi slabe care preferă să facă acest act de laşitate decât să înghită tot şi să meargă mai departe. Nu rezolvi nimic dacă alegi această cale. Viaţa merită trăită, cu lucrurile bune şi rele din ea. Aceasta este echilbrul, nu poate fi tot numai lapte și miere, dar mulţi nu înţeleg acest lucru, preferă sfârşitul că este mai simplu.
Mai Mult

Easier to run

Fiecare dintre noi poartă o luptă nevăzută cu propriile temeri şi demonii interiori. O luptă pe care o porţi zi de zi, oră de oră, minut din minut, toată viaţa. O luptă în care ori reuşeşti să învingi şi să controlezi sau pierzi şi eşti controlat. Dar ce faci atunci când, lupţi fără speranţă şi nu poţi învinge? Ce faci atunci când, anumite temeri nu pot fi înfrânte sau atunci când, demonii din interior nu vor să fie controlaţi? Te resemnezi sau lupţi în continuare? Lupţi până cedezi? Până când nu mai ai energia necesasară să mai continui?

Mai îţi rămâne o alternativă. Să te retragi, să fugi şi să uiţi. Pentru că unele lucruri nu le poţi învinge şi singura scăpare este să fugi şi să rămâi cu speranţa că până la urmă vei putea învinge, dar nu acum. Este o alternativă, dar pentru cât timp? Cum se spune, „De ce ţi-e frică nu scapi niciodată” Şi atunci ajungi în situaţia iniţială când iar trebuie să decizi ce să faci. Şi eu am proprii mei demoni pe care trebuie să-i înfrunt, şi eu am propriile temeri pe care încerc să le controlez. Dar nu întotdeauna reuşesc şi atunci când pierd, prefer să fug, să uit şi să o iau de la început. Doar oare poţi să scapi vreodată?
Mai Mult

St Patrick Guinness

Cred că majoritatea ştiţi clipul la berea Guinness, cu mâinile şi pe fundal muzică autentică balcanică care tind să cred că este fanfara Ciocârlia. Pe lângă acel clip, am mai descoperit unul legat de această dată, de sărbătoarea irlandeză Sfântul Patrick. Watch.

Mai Mult

Românii şi calculatorul...

O problemă generală. Căci de câţiva ani încoace, dau peste tot felul de oameni: prieteni, colegi de muncă, vecini care nu au nici cele mai elementare noţiuni când vine vorba de ce înseamnă calculator: sistem de operare, programe şi alte chestii care reprezintă minimul. În schimb la ce se pricep cel mai bine? La stat pe net, stat pe Yahoo Messenger, mai conectat din când în când pe DC sau torrente. Şi dacă prin "intervenţie divină" ceva nu mai merge corect sau apare vreo eroare, calculatorul devine subit, scrierile cueniforme din Sumer, indescifrabile. Şi atunci apelează la persoane ca mine, care se pricep cât de cât la aşa ceva. Eu unul nu mă laud că sunt super hacker sau mare hardware-software profesionist, ştiu destul cât să mă descurc şi ştiu cât să descurc pe alţii.

Căci principalele probleme peste care dau, sunt: erori de drivere, erori de programe, erori cauzate de useri( că ei se pricep şi umblă aiurea, şterg ceva sau dau o comandă şi primesc înapoi o eroare frumoasă), viruşi care intră pe internet, pentru ca unii n-au auzi de antivirus şi firewall şi atunci sunt sunat. „nu mai merge calculatorul”. Mă deranjează această treabă, în sensul că în majoritatea cazurilor ştiu la ce să ma aştept, la lucruri banale care nu cer cine ştie ce cunoştinţe ca să le repari. De câteva ori, mi s-a întâmplat să am probleme reale care au necesitat să mă ocup serios şi să cer sfaturi şi opinii de la alţii. Cea mai recentă a fost a unui vecin care avea o problemă cu restartarea calculatorului care putea fii de la: sursă, hdd sau OS. În rest numai probleme minore. ”nu-mi mai merge mess-ul”, „nu ştiu cum să downloadez de pe DC”, „se blochează winamp-ul”, „nu merge să văd filme pe calculator”, „mă scoate din joc” şi lista poate continua.

Dar ce să faci, e mai comod să chemi pe altul care se pricepe decât să înveţi tu ce şi cum. Mie unul îmi convine şi nu-mi convine. Îmi convine că nu o fac degeaba( munca patriotică nu mai rentează), şi nu-mi convine că sunt căutat pentru cele mai banale lucruri. Acesta este adevărul. Românii, chiar dacă stau pe internet o grămadă de timp, nu ştiu cele mai elementare lucruri privind calculatorul. Care până la urmă, este doar o maşină care face ce instrucţiuni îi dai, nu face ea de capul ei.

Pe acest lucru se axează şi marile firme de calculatoare şi hypermarketurile. Că utilizatorii normali, nu știu în general cu ce se mănâncă un PC. De aceea văd reclame de genul: Super ofertă Calculator Pentium 4 , CoreDuo, 1 giga de ram ddr2 cu hardisk de 200 de giga, placă video de 256 de Mb ram la incredibilul preţ suprainflaţionist. Dar unde e fsb-ul procesorului, frecvența, ce placă de bază are, ce frecvenţă are ramul, ce tip este hardiskul, ce tip de placă video este şi frecvenţa ramului şi alte lucruri care sunt omise. Şi dacă te duci şi iei componentele la puricat valorează cam jumătate sau 3/4 din preţul real. Dar pentru oameni aceste lucruri sunt sfinte, la care doar noi preoţii şi shamanii ne pricepem. Dar nu este aşa, ne pricepem pentru că ne-a plăcut, ne-am interesat, am citit, am învăţat, am asimilat, am folosit proceduri care în perioada Renascentistă, experiment şi observaţie, trial-and-error şi încă nu am învăţat tot. Nimeni nu se naşte învăţat, trebuie doar voinţă. Dar comoditate e o monedă mai bună, cumperi sisteme deja pregătite, care costă destul de mult şi performanţe modeste, decât să stai să cauţi componente care crezi că sunt ceea ce îţi trebuie.

Şi lăsăm partea hardware, noţiuni elementare ca instalarea unui sistem de operare, a driverelor necesare, un antivirus şi un firewall sunt imperative. Nu este mare inginerie,  „da de ce să mă chinui eu când vine ală şi face tot„. Și este și o parte frumoasă că până la urmă dacă vrei, poţi face ce vrei cu calculatorul altuia, poţi să te distrezi cu biosul, să-i faci bad-uri pe hard disk, să-i bagi bombe logice sau alte vietăţi. Asta dacă ai o minte diabolică.

Dar nu-i nimic. în România vor exista destui care vor arunca bani în stânga şi dreapta pentru că sunt prea comozi să înveţe să folosescă un banal PC. Aceasta este realitatea şi persoane ca mine vor fi gata şi pregătiţi să le luăm banii.
Mai Mult

Iarna repriza a doua

A trecut Crăciunul şi Anul Nou, fără  pic de zăpadă. Noroc că avem acum să ne săturăm, o ninsoare ca cea de afară, nu cred că am mai văzut în Bucureşti de câţiva ani buni. Nici nu mă mai gândesc că, iar o să auzim „ne-a luat iarna, prin surprindere”, „nu eram pregătiţi”, „utilajele nu fac faţă” de parcă nu se ştia că va înceape să ningă, nu se ştia că se întâmplă aceeaşi poveste de câţiva ani încoace, dar de ce să avem noi utilaje de dezăpezit şi să fim pregătiţi pentru ceva care poate nu vine, sau durează doar câteva zile, când banii aceia stau mai bine în buzunare sau în vile.

Mă gândesc acum la toţi cei care vor rămâne înzăpeziţi şi neajutoraţi şi parcă îi aud „nu vine nimeni să ne ajute, nu ne aşteptam, nu credeam că va fi aşa de grav, autorităţile nu fac nimic”. Dar tu ce faci, când vezi zăpada că a trecut de glezene?  Nu crezi că e timpul să pui mâna pe lopată şi să nu mai aştepţi, să pice ajutor din cer. Fă-ţi singur poteca, dă-ţi singur zăpada de pe casă, ajută tu autorităţile.

Sau cei care vor să plece la drum, avertizările meteo şi faptul că suntem în luna ianuarie, ar trebui să contribuie la luarea unei decizii corecte ca tu să nu rămâi blocat, îngheţat ca prostul neechipat, nepregătit și să zici „nu credeam că va fi aşa de rău”.

Dar destul cu astea să ne bucurăm de iarnă, să ne bucurăm de frig şi de zăpada care acoperă cicatricile şi rănile acestui oraş ca un pansament alb. Totul este ascuns sub covorul de zăpadă albă. La ora aceasta încă ninge, şi nu par semne că se va opri, iarna a venit în sfârşit.

Mai Mult

Unde s-a pierdut educaţia...

Articol de ora 2.00 noaptea. Aşa se întămplă întotdeauna când stai în pat încercând să adormi, te lovesc tot felul de idei şi gânduri care a doua zi, când te trezeşti le uiţi. Un astfel de gând m-a lovit şi pe mine. Încercam să adorm, mă gândeam la tot felul, dar m-am oprit la o întrebare la care încerc să fac referire prin ce scriu acum. Ce s-a întâmplat cu educaţia care am primit-o noi când eram copii ? Unde s-a pierdut?

Nu sunt singurul care priveşte generaţiile care vin în urma noastră şi este uimit de ce observă. De halul în care este educată şi felul în care se comportă tânăra generaţie. Probabil nu sunt destul de trecut prin viaţă să afirm aceste lucruri, probabil, dar eu aşa consider. Şi ca să pot sublinia esenţialul afirm că marea majoritate a tineretului de azi este "fucked up". Şi cred că înţelegeţi ceea ce vreau să zic. Dar de ce am ajuns în acestă situaţie. În ce parte a evoluţiei noastre ca societate s-a pierdut sau s-a denaturat educaţia copiilor. De ce a fost reprimată? Care a fost cauza?

Cauza este, lipsa de interes a părinţilor în educarea propriilor copii. Părinţi pe care nu-i interesează sorta propriilor copii. Dar nu vor să recunoască, lumea s-a obinuşit să caute motive să arunce vina pe orice, pe televizor, pe internet, pe media, pe societate, pe orice, nu mai să nu recunoască că vina este a lor, vina este a părinţilor care nu ştiu sau nu îşi dau interesul, în educarea copiilor. Şi aceasta este adevărul esenţial, deoarece ce deprinzi din mediul familial, le ai ca bază generală pentru tot ce vei face în cursul vieţii. E o iluzie că ne schimbăm odată cu trecerea vârstei, nu ne schimbăm, ne adaptăm şi realizăm lucrurile la un alt nivel, dar baza rămâne aceeaşi. Baza pe care clădim trăsăturile caracteristice ale personalităţii.

E uşor să dai vina pe orice altceva decât să recunoşti că tu eşti cauza şi ai greşit. E uşor să zici, „eu le-am dat educaţie dar mediul a fost de vină”. Este mult mai simplu. Mediul singur nu este de vină, căci aceleaşi lucruri care le vede, le observă şi le analizează în jurul său unul de 10 ani, le vede şi cel de 15, 18 şi 20 de ani. Doar că, aici e vorba de percepţie, la diferite vârste lucrurile sunt percepute diferit. De aceea rolul părintelui este acela de a corecta sau ajuta aceea percepţie, să nu fie denaturată şi trebuie să te asiguri că copilul tău percepe lucrurile aşa cum ar trebui.

Dar în ziua de azi acest lucru nu mai contează, când de fapt este cel mai important lucru în evoluţia unui om. Toţi îşi răsfaţă copiii şi le oferă totul pe tavă, fiecare părinte se chinuie să ofere copiilor lor ce ei n-au avut, ceva la care n-au putut să se bucure, şi e un lucru bun, şi eu la rândul meu voi face acelaşi lucru, dar mulţi omit cel mai important aspect educaţia. De ce? Este chiar aşa de greu. Orice este posibil dacă există voinţă şi aici nu este vorba dacă vreau sau nu vreau, este ceva imperativ. E un factor decisiv, o variabilă importantă care nu trebuie omisă. Trebuie să fie gândit în perspectivă, felul cum îţi educi copilul va avea un impact major în dezvoltarea sa ca adult. Şi la rândul său, va duce aceeaşi lipsă de interes şi omitere mai departe.

Nu zic acum că eu şi generaţia mea eram cei mai educaţi şi docili copii sau adolescenţi. Nu afirm acest lucru, afirm faptul că eram cu mult mai bine educaţi decât cei din prezent. Părinţii noştrii ne-au transmis un set de valori morale şi principii pe care acum, cu rar îl mai observ. Poate vremurile s-au schimbat dar, lucrurile tot la fel au rămas. Cum se spune " cei şapte ani de acasă" a devenit o chestie de legendă, un lucru nostalgic care este aproape inexistent la tineretul actual.

Despre şcoală, ce pot spune, cu toţii cred că am văzut, tot felul de clipuri despre cum se comportă tinerii de azi în şcoli. Şi cine este vinovatul ?  Părintele logic. Profesorul n-are nici o treabă, are şi el problemele lui, salariu, taxe, credite, datorii, numai de educaţia unor puşti teribilişti nu-i mai arde. Părinţii sunt responsabili de comportamentul copiilor în toate aspectele. Nu există alţi vinovaţi. Tu ca părinte trebuie să observi ce vede copilul tău la televizor şi cum interpretează, trbuie să observi ce face copilul tău pe internet şi felul cum se comportă în societate. Ca părinte trebuie să te ocupi de propriul tău copil. Educaţie severă, moderată sau lasă-l de capul său. Tu decizi, dar trebue ţinut minte că tu vei singurul suporta consecinţele, şi nimeni nu va fi de vină decât tu ca părinte.
Mai Mult

From the inside

Viaţa e o luptă fără sfârşit, şi în fiecare zi trebuie să supravieţuieşti ca să poţi lupta în următoarea. O logică de viaţă pe care eu am adoptat-o dealungul existenţei mele. O logică fiabilă care te întăreşte, te pregăteşte pentru orice, te ambiţionează şi te implusionează. O logică care îţi forjează mintea precum o bucată de metal brută până la momentul când ajungi oţelul călit în foc, tăios şi rigid. Dar aici apare cea mai mare problemă, te dezumanizează, te răcește. Ca în orice război, te face să uiţi sentimentele tale sau ajungi să le ascunzi, considerându-le o slăbiciune. O slăbiciune, de pe urma căreia oricine poate profita.

Şi ajungi în momente când vrei să-ţi arăţi sentimentele şi atunci, ori îţi este teamă sau subconştientul tău pur și simplu, le blochează. Astfel eşti închis în propria închisoare a minţii tale. Sentimentele sunt ceea ce, ne diferenţiază de maşini. Sentimentele sunt acel mic atribut care ne definesc ca oameni. Şi trebuie să înveţi să îţi arăţi sentimentele atunci când trebuie, sau te adânceşti mai mult în propria temniţă şi evadarea va deveni din ce în ce mai grea.

Nu contează după ce crez, ideal, motto, idee sau orice altceva trăieşti şi te ghidezi în viaţă, trebuie să ţii cont întotdeauna de sentimentele tale şi ale celorlalţi. Chiar dacă sunt o slăbiciune şi trebuie să le arăţi, trebuie să menţii controlul şi în anumite momente să nu le reprimi.
Mai Mult