Panzer's Blog

Just the usual nobody... and sometimes a blogger...

Lucruri fara logică #3

O tendință tot mai crescută de adoptare și implementare a fel și fel de stiluri de marketing si tehnici de comerț duc la o sumedenie de tâmpenii și fracturi logice. Ar trebui un pic dezbătute mai pe larg, dar momenta mă rezum la o chestie, ceeea ce  pentru mine mi se pare complet aiurea și uneori mă scoate din minți când o observ.

Fac referire la locurile unde am observat treaba aceasta și anume, fast-food-uri, shaormerii, restaurante sau cafenele, unde prezentarea și comercializarea a varii produse intră sec sub două categorii și anume: mediu și mare sau mediu și maxi ori mediu și jumbo.

Indiferent cum sunt fractura logică pe care nimeni nu văd să o observe sau să o bage în seamă este că nu poți avea o medie decât între două valori, un minim și un maxim. E absurd să zici că oferi ceva mediu sau mare fară un minim. De aceea  îi zice medie, oameni buni. Este ceva intre 2 puncte. Mama mă-sii de matematică și logică.  




  











Mai Mult

București, metropolă cosmopolită?

București. Anul 2015. Centrul scenei artistice, culturale, economice, advertisingului și mediei românești. Capitala adună zilnic peste trei milioane de oameni care încearcă să trăiască într-o manieră cosmopolită, majoritatea aflați în procesul continuu de conturare a identității vizuale. Dar și brandingul omului modern se împiedicaă de percepții diferite. Kitsch sau artă? Cine mai face diferența, totul ține de comunicare și publicitate.

Bucureștiul este o metropolă care difuzează două filme. Unul comunist, alb-negru și unul capitalist/hollywoodian, roz-pestriț. De fapt, Bucureștiul este în pauză publicitară. Capital comunistă a îmbrăcat haine capitaliste. Pe principiul, avem un oraș, ce facem cu el? Îl împachetăm în panouri publicitare, mesh-uri uriașe, afișe, stickere, fluturași, etc. Ascunzând mizeria, nepăsarea, sărăcia, toate aceste inserții nu fac adeseori decât să urâțească și mai mult orașul. Acoperirea clădirilor cu panouri publicitare anulează farmecul arhitecturii. Invazia publicității out-door dăunează grav efectului vizual. Calitatea spațiului urban a fost vândută la preț de dumping.

Nu agenția de publicitate este de vină. Vina provine de la autoritățile locale, indolente și incompetenete, vor să scoată bani din clădire seacă și scot la licitație arhitectura urbană. Începând cu sălbaticii ani  90, libertatea a devenit și comercială și implicit publicitară, începând atunci să iasă în stradă cele mai nebănuite mijloace de marketing. De atunci asistăm în România, la fel ca peste tot în lume, de altfel, la un val imens de creativitate desfășurate în spațiul public. De asemenea, o agenție de comunicare vrea să dea un plus de valoare și originalitate. Agenția de media impregnează tușa artistică materialelor publicitare, pentru ca metropola românească, să fie cât se poate de fresh și cosmopolită.(sursa)
Mai Mult

#Just smoker's things.

Citeam astăzi un articol  ce punctează bine cât de deranjant este fumatul la masă, în restaurant sau în bar, când cei din jur n-au terminat de măncat. Sunt total de acord. Chiar dacă sunt fumător, nici eu nu suport ca cineva să fumeze lângă mine atunci când mânânc. Îl consider un gest lipsit de tact, atât față de cei din jurul tău cât și față de tine.

Și aici am făcut conexiunea, că mulți nu știu cum să-și poarte viciul fără a fi deranjanți și considerați țărani de cei din jur. Înțeleg perfect cum este să ai acest viciu. Îl am de 16 ani și încerc să renunț la el ( la momentul prezent am o lună fără pus țigara în gură ,deci încă nu pot să fac pe lupul moralist). Dar faptul că ești fumător nu te exclude de la niște mici reguli elementare care țin în principal de respect și de bun simț. Respect față de tine, în primul rând și apoi respect față de cei din jur.

Dacă dai o căutare simplă pe google, vei găsi tot felul de site-uri ce vin cu idei și liste despre cum să te lași de fumat, cum să trăieșit mai sănătos, cum să-ți găsești motivare sau vin cu tot felul de rețete și cărți, păpuși și ritualuri voodoo. Fumează dacă îți face plăcere și eu fumam din același considerent, plăcerea,  dar aveam în vedere câteva chestii minore pe care le consideram necesare. Cum ar fi:

1.  Nu mai fuma imediat ce te-ai trezit din somn. 
Este mai mult o chestie de disciplină pentru corpul tău. Pentru că în orele  alea de somn, corpul tău a mai eliminat din toxine, monoxidul de carbon  și nicotina  acumulată în sânge și nu ți-a greșit cu nimic să-l intoxici așa din primele minute de după somn. Lasă-ți corpul să se trezeacă. E ca și cum te-ai trezi din somn și ți-ai da singur un pumn în gură, să simți durerea. Dar lucrurile sunt subiective pentru că organismele fiecăruia dintre noi sunt diferite,  dar cu puțină disciplină  nevoia se poate educa. Încearcă să fumezi la o oră dupa ce te-ai trezit sau chiar două dacă poți să reziști. Eu îmi fumam prima tigară din zi, în drum spre serviciu sau chiar când ajungeam , sau dacă eram acasă fumam  la cel puțin o oră după ce m-am trezit.

2. Nu-ți aprinde țigara cum ai iesit pe ușă, pe palier sau în cabina de lift.
Acest lucru, personal, îl consider un gest de porc. Bun, ești fumător, ieși din casă și ai poftă să fumezi o țigară. Sincer, n-ai rabdare să ieși în spațiu deschis și apoi să-ți aprinzi țigara, fără să intoxici aerul de pe palier sau din lift. Locuiești cumva într-un buncăr suprasecurizat, cu 7 niveluri de securitate și controale de amprente sau retină la fiecare nivel? Nu cred. Poți să reziști 30-90 de secunde până ieși din bloc. Nu trebuie să împuți un spațiu folosit și de alții că tu n-ai răbdare.

3.Evită să fumezi în spații închise, neaerisite, unde nu circulă aerul și da, inclusiv scări de bloc.
Intră la categoria, fracturi de creier, pentru că, ok, înțeleg ești fumător, îți pierzi o parte din simțul mirosului și te obișnuiești cu duhoarea și mirosul, dar nu înțeleg cum poți fuma într-un spațiu închis, cu tot fumul ala emanat, plutind ca o pâclă în jurul tău și să nu te deranjeze. Și nu doar tu, am avut ocazia să observ mai mult de 2 persoane într-un spațiu închis de 4 metri patrați, fumând de mama focului. Sigur implică o fractură de creier. Eu unul nu suport când ies pe undeva într-un bar, pub sau club ce este prost aerisit și ajung acasă  cu hainele duhnind în ultimul hal. Ajung să-mi fie frică, că duhoarea aia va ieși noaptea din haine și  îmi va  intra în nas să-și lase ouăle în creierul meu. E groaznic. Evită pe cât posibil spațiile închise și neaerisite. Asta dacă îți place să nu fii comparat cu un sconcs.

4. Ai grijă în ce direcție dai fumul, când ești în public și zone mai aglomerate.
Aici avem iar o catalogare ca gest de ghiolban, deoarce nimănui nu-i place să se trezească cu o pală de fum de țigară și dioxid de carbon, drept  în față. Nici ție nu cred că ți-ar plăcea. Nu-i greu, un pic de atenție, stânga, dreapta, când te afli în jurul mai multor persoane. Nu este foarte greu ca pentru un moment să te abții  din a trage din țigară. Așteaptă să se rărească cei din jurul tău. Evită zonele mai aglomerate când fumezi, stai mai separat de un grup la semafor sau dacă toate astea implică un efort prea mare, atunci fii un pic atent în ce direcție dai fumul.  Poți să-l dai spre orice direcție atâta timp cât nu este spre o persoană. Simplu.

5. Poartă la tine gumă sau drajeuri
Și folosește-le. Mă repet, dar revin și spun că fumatul îți atenuează simțul mirosului și probabil nu ți-a zis nimeni până acum sau nu ai realizat, dar realitatea este că miroși după ce fumezi o țigară. Gura și respirația îți miros și se simte mai mult decât simți tu. E un lucru de bune maniere să porți și să folosești o gumă sau drajeuri dacă ai fumat și urmează să ai contact cu diferite persoane, urmează să porți o discuție cu cineva,  să te vezi sau te întâlnești cu cineva. Și nu este frumos ca celălalt să-ți simtă mirosul de țigară. E un gest ce ține de respect.

6. Spală-te mai des pe dinți și folosește pastă de dinți pentru fumători și apă de gură. Fii generos. 
Nu mă leg acum de problema noastră ca români legată de igiena orală, căci oricum apărem în statistici cu un tub de pastă folosit pe an sau o periuță schimbată ca la olimpiada, din patru în patru ani. În schimb sublinez că în condițiile în care ește fumător de ceva vreme, ai probleme mai mari cu dinții și respirația, decât un nefumător. De precizat: mirosul, care se simte cu fiecare tigară pe care o tragi și dinții care se îngălbenesc mai repede decât în condiții normale și pe lângă aceasta,petele ce apar de la nicotină, gudroane și alte chimicale băgate în țigară. Așa că, mai ușor cu neglijarea și atenție sporită la igiena orală.

7. Vizite la control stomatologic și detartraje mai dese
Consecință a  ceea ce am scris mai sus, ca fumător trebuie să-ți cureți dinții mai des de nicotină, gudroane și alte chimicale, un control și un detartraj este obligatoriu la cel mult 6 luni, dacă nu se poate mai devreme. La fel un pic de disciplină nu strică.

8. Nu-ți săruta partenerul/partenera, imediat ce ai terminat și ai stins tigara.
Aici e vorba de percepția fiecăruia și depinde, de gradul de acceptare. Pe de o parte dacă ambii sunteți fumători, în această situație ești obișnuit cu mirosul și gustul de nicotină, n-ar creea neapărat o problemă. Dar pe altă parte, dacă unul dintre parteneri, ea sau el, nu contează este nefumător, atunci din punctul meu de vedere este un gest frumos să aștepti un pic să mai se mai dilueze substanțele din gură și apoi să săruți.

8. Nu fuma cand ești la masă cu alte persoane și ele încă mănâncă. 
Asta intră la categoria reguli de societate, respect și bun simț.  Cât timp ești cu cineva la masă și nu a sau nu au terminat de mâncat, nu fumezi. Punct. Cred că nici ție nu-ți place ca atunci când mănânci să simți fum, gudron și dioxid de carbon, să nu mai înțelegi nimic din gustul mâncării respective. Oricum ca fumător ai gustul denaturat și nu prea apreciezi o mâncare cum trebuie. Dar asta nu însemnă că trebuie să te răzbuni pe cei din jur. Așa că învață să ai răbdare, până termină toată lumea de mâncat. Nu poți să te abții, te  ridici și  fumezi într-un loc unde nu deranjezi. E simplu.

9. Poartă o brichetă  în permanență cu tine și ai grijă de ea. Sau două 
Un lucru pe care l-am găsit mereu enervant. Am întâlnit mulți fumători care nu obișnuiau să aibă brichetă la ei ori nu știu cum reușeau să le piardă mereu. Nu e greu să te educi să ai tot timpul o brichetă la tine și să ai grijă un pic de ea. Dacă ești o persoană mai dezastru, poartă două, chiar. Așa,  de control. Și ai grijă și nu mai ratăci brichetele altora. E nepoliticos.

10. Învăță să te mai abții
Căteodată e bine să  ai grjă  un pic de corpul și sănătatea ta și ar fi  bine să ai mai puține cuie bătute în coșciug. Știu, este probabil cel mai greu lucru de făcut, căci recunosc din experiență, că se nimereau conjuncturi și situații în care fumam mai mult decât normal sau aveau momente când fumam într-o seară cât pentru 3 zile. Mai ales dacă intra în ecuație și factorul alcool. Aici tot un pic de disciplină trebuie și o faci pentru tine până la urmă.

Cam astea sunt principalele lucruri pe care le aveam in vedere ca fumător, poate mai sunt și altele ce mie mi-au scăpat, de aceea las mai departe lista  deschisă pentru oricine dorește să mai aducă o completare sau să dea un sfat viciaților.

Mai Mult

Memento Mori

În ultimii doi ani am trecut prin câteva circumstanțe care au adus de la sine câteva momente de reflectare și poate că la prima vedere pare clișeizat, dar această simplă frază cară după sine o greutate necesară pentru  fiecare dintre noi și trebuie să fie un reminder al fiecărei dimineți.Pentru că oricât de mult am încerca să negăm sau să evităm realitatea, aceasta nu se va schimba. Toți suntem doar niște simpli muritori și viața fiecăruia dintre noi va ajunge într-un moment dat la un sfârșit. Și de aici derivă o multitudine de idei pe care trebuie sa le iei în considerare, iar asta ar trebui să-ți dea de gândit. Zic, ar trebui, căci cu cât realizezi mai repede că ai doar o singură sanșă pe acest pământ, cu atât mai repede știi cum să o folosești cât mai bine și înțelegi cum trebuie să fii ca om.

Și totul se leagă, deoarece, odată cu trecerea timpului, am început să observ  în jurul meu, tot mai multe persoane care încă nu realizează  că timpul lor este limitat și să știe cum să-l gestioneze mai bine ori pur și simplu îşi ignoră realitatea, nu le pasă sau nu vor să le pese. Nu sunt aici să judec sau să arunc cu pietre, fiecare își ia deciziile pentru el înșuși. Fiecare e liber să aleagă. Eu vreau doar să explic pentru cei ce vor să asculte și să conștientizeze. Toți suntem datori cu o moarte și nu luăm nimic după noi. Suntem doar o existență trecătoare și timpul nostru este limitat.

Realitatea vieții pe care o trăim este cu adevărat covârșitoare și nu cred că există cineva să aducă un contraargument aici. Nu contează cât de bine o duci, viața îți creează probleme. Ele apar indiferent de câți bani ai sau ce statut social ai. Alergăm într-o goană nebună după bani, faimă,putere și poziție socială neîncetat. Condiționați încă de mici sau din perioada când începem uşor să ne transformăm în adulţi, considerăm că această goană haotică reprezintă un scop ce trebuie atins şi ce ne va feri de probleme. Dar problemele nu vor dispărea. Chiar pot afirma că ele se înmulţesc.  Tot timpul va exista ceva care să fie un factor de stress și să-ţi  perturbe traiul. Toți avem mici, medii  sau mari probleme în viața cotidiană, fie că sunt la muncă, la școală, acasă, în familie. Fie că sunt demonii sau temerile interioare, fiecare dintre noi, la un moment dat suntem copleșiți de un număr aleatoriu de probleme. 

Dar indiferent de toate aceste probleme vine o zi în care vei muri. Vine o zi când totul se va sfârşi. Şi într-un fel  ar trebui să fie bine. Nu crezi? Într-o bună  zi existența ta va lua sfârșit și nu vei mai avea probleme. Nu vei mai avea rate la casă, mașină, ipoteci și alte datorii. Nu vei mai avea vreodată grijă că chelești, că te-ai îngrășat sau că nu-ți stă machiajul sau părul cum trebuie.  Nu vei mai avea vreodata vreo discuție sau să schimbi doar o  simplă vorbă cu prietena/prietenul, soțul/soția, mama sau tatăl. Nu vei mai putea face greșeli sau să te trezești în situații dificile sau stânjenitoare. Va veni o zi în care pur și simplu vei fi mort. Nu îți vei mai face griji pentru şomaj, o poziție de management sau rate la carduri, nu va mai conta daca vei avea sau nu destui bani. Nu va ma conta dacă ești sau nu singur, nici tot ce ai facut, pentru care alții te-au dezaprobat sau nu au fost de acord nu va mai conta. Vei fi mort si acesta este finalul. Game over. La comedia est finita. Nu mai există buton de Undo sau Respawn. 

Și dacă asta nu te pune un pic pe gânduri, nu știu ce altceva. Ar trebui să te pună pe gânduri pentru că am uitat să ne bucurăm de viață și doar supraviețuim. Ca oameni nu mai știm să trăim, să visăm, să râdem, să glumim, să fim bucuroși pentru ceea ce avem. Nu mai știm cum este să fim mai buni, mai ascultători, mai toleranți și mai înțelegători, realizând că suntem o sumedenie de personalități diferite, fiecare cu viziuni si idealuri proprii, şi să încercăm să fim cu minte mai deschisă și mai puțin egoișiti. Nu mai știm să mulțumim sau să ne cerem scuze, nu mai știm să fim recunoscători, nu mai ştim să alegem să fim fericiți. Nu mai știm să iubim.

Și acesta e tristul adevăr, mulți dintre noi am devenit carcase goale și reci în care nu mai simțim nimic, iar în loc să realizăm toate aceste lucruri și să încercăm să facem o schimbare, pur și simplu preferăm să le ignorăm complet și preferăm să facem mai mult rău decât bine,  preferăm să rănim decât să încercăm să înțelegem. Nu vrem să ascultăm părerile și sfaturile altora, reacționăm violent și suntem gata să ridicăm parul sau să aruncăm piatra când cineva nu este de acord sau nu ne împărtășește aceeași părere, cărăm în continuare în conștiința colectivă un set prejudecăți. Prejudecăţi prin prisma cărora stăm  şi îi judecăm pe ceilalți din jurul nostru. Am ajuns să privim invidia, gelozia, meschinitatea, parșivitatea și mersul peste cadavre drept calități și nu defecte. Am uitat ce trebuie să învățăm și ce exemple să dăm. Pe zi ce trece ne dezumanizăm, ne golim pe interior, pentru nimic. Dacă am putea privi imaginea în ansamblu, aş putea observa  tablou trist și  grotesc în care  în loc să ne trăim viețile în armonie, mulţumire și înțelegere, ne dăm târcoale și ne mârâim reciproc, iar la prima ocazie abia așteptăm să  ne sfâșiem, precum animalele.

Nu mă înţelege greşit, viaţa este problematică şi grea, dar merită trăită. Ai dreptul şi să vrei tot ce-i mai bun de la viaţă şi să lupţi pentru asta. Poţi spune că ar fi un păcăt să nu vrei sau să nu-ţi doreşti mai mult de la viaţă. Dar ai in vedere că trebuie să păstrezi un echilibru. Nu merită ca în atingerea scopurilor şi viselor să-ţi pierzi umanitatea şi sufletul pe parcurs. Nimic nu luăm după noi. Tot ce vei aduna şi vei realiza, toţi banii din lume, toată faima şi toată gloria nu îţi acoperă goliciunea interioară.  Unii realizează aceste lucruri, mai devreme, mai târziu și contează. Încearcă să facă o schimbare. Alții nu realizează deloc sau nu vor să realizeze, îşi acceptă alegerea și își duc spre eternul final o existență urâtă.  Astfel consider că un reminder zilnic este necesar pentru fiecare dintre noi. Adu-ți aminte că vei muri, fă-ți viață  mai bună şi prețuiește lucrurile din ea. Fii mai bun cu tine în primul rând şi apoi cu cei din jur, căci nu știi când se termină tot. Dar te asigur că se termină. De generații eterna întrebare a chinuit mințiile oamenilor, fie că au fost oameni simpli sau culți, filosofi sau ingineri. Fiecare dintre noi probabil am reflectat cel puţin o dată asupra acestei întrebări. ”Care este sensul vieții? ” Știți care este răspunsul? Pe cât de simplu pe atât de grav. ”Se termină ! ”.  Kaput.

Memento Mori: Adu-ți aminte că vei muri și încearcă să fii mai om. Animale suntem cu toții, oameni mai greu. Încearcă, analizează, gândește, realizează că o schimbare bruscă în mentalitate e aproape imposibilă, dar totuși să încerci, căci mici influexiuni le poți aduce. Cu lucrurile mărunte se începe. Realizează că în primul rând o faci pentru tine. Îţi faci viaţa mai frumoasă. Nu mai nega realitatea, finalitatea este aceeași pentru toți. Ceea ce rămâne este felul cum ți-ai dus existența. Trăiește-ți viața, nu mai fi un simplu pasager.
Mai Mult

Rules of the house

Articolul acesta voiam să-l scriu de ceva vreme, dar din varii motive, am amânat publicarea lui. Dar cred că e timpul nu e pierdut. Ce vreau să scriu câteva rânduri,vine ca o replică, pentru câteva evenimente ce s-au petrecut pe aici în ultima perioadă și ca un mesaj de luare aminte pentru cele ce se vor întampla de aici înainte. 

Nu vreau să mă întind prea mult la cuvinte și vorbe și să pierd ideea esențială. Ce trebuie reținut este faptul că acesta este blogul meu personal, spațiul meu virtual în care dau formă ideilor, gândurilor și experiențelor mele. Aici este spațiul meu personal în care mă pot manifesta cum cred eu de cuviință și totodată e locul unde eu decid care sunt regulile casei. Iar cea mai importantă regulă pentru toți cititorii, prezenți și viitori este că, dacă comentezi aiurea, fără logică și mă înjuri cu titlul gratuit fară nici o justificare și pe deasupra te mai ascunzi și în spatele unui anonimat sau nu numai, nu te mira când comentariul tău ajunge la groapa de gunoi și dispare de pe blog. 

Accept critica, accept să mi se arate unde greșesc când greșesc, accept să dezbatem un subiect cu argumente plauzibile, rațiune și retorică. Dar înjurături cu titlu gratuit și fără nici un scop și apoi frustrări și alte jene că șterg comentariile respective nu accept.  

Pe scurt, logica e simplă. My house, my rules. Eu decid ce fac în ea.

Mai Mult

Lucruri pe care nu le suport: #1

Cred că aș începe cu  dobitocii care își aprind țigara cum fac doi pași din apartament și intră în lift cu țigara aprinsă. Mă întreb oare, ce proces logic te împiedică să mai aștepți 30 de secunde , hai un minut până ieși din scara blocului să îți aprinzi atunci țigara. E chiar așa de mare nevoia de nicotină, încât nu te mai poți abține și trebuie să fumezi în spațiul ăla închis? Poate îmi explică cineva.

Sunt fumător de ceva vreme și să zicem că tolerez mai bine mirosul de țigări și fumul, dar sincer nu suport să stau într o cabină de lift din care a ieșit cineva cu țigara aprinsă. De ce trebuie să împuți liftul cu mirosul de țigară? Mureai dacă mai aveai rabdare un minut?

Și tot vorbind de fumat, mai nou nu suport toți trendinezii care cară după ei țigări electronice și le folosesc peste tot. Și când zic peste tot, mă refer la peste tot, inclusiv în autobuze sau metrou. Am văzut destui. Doar mie mi se pare un gest dobitoc și făcut aiurea?Dacă încă fumai țigări ce naiba făceai acum, că ești în mașină sau metrou?

Suportai cum suportăm restul fumătorilor. Dar se pare că folosirea unei țigări electronice e mare fiță acum și trebuie să arați cât de cool ești tu... Și nu mă interesează chestii de genul că e doar abur, nu te afectează, nu e nimic nociv în ea și alte gargare de genul. E un gest dobitoc și nu-l suport.



Mai Mult

Trooper overture

Muzica clasică si muzica rock, două dintre marile mele pasiuni, îmbinate perfect de către duo-ul croat. 2Cellos. Relaxare de duminică seară. 

Mai Mult

Cezari si politică

Imi aduc aminte că, acum ceva vreme eram captivat de jocul  Caesar III. Scopul lui era simplu. Erai guvernatorul unui oraș din Roma antică și trebuia să atingi anumite obiective legate de prosperitate, cultură, siguranța,etc. ca sa poți avansa. M-a captivat  de la primele nivele și mereu a fost o provocare să țin orașul în anumite standarde pentru a putea avansa. Prosperitatea era mereu o adevarată problemă. Ba erau taxele prea mari,ba era șomajul prea mare, ba nu aveam destulă hrană, ba educația si sănătatea erau inadecvate, ba erau alte probleme. Și aparea eterna problemă, pentru că trebuia să susții prosperitatea astfel totul  cedea si orasul tau incepea sa se golească, și rămânea în el doar plebea care nu avea unde să se ducă și totul ajungea în colaps și pierdeai. 

Mi am adus aminte, așa în treacăt de jocul care m-a intrigat o bună perioadă de timp, privind la situația actuală din țară. Pentru că analogia e simplă, dacă vă uitați în jur, prosperitatea acestei țări este o glumă. O glumă proastă, chiar aș preciza.Totul este la pământ și trecând peste toate statisticile si prognozele de pe hârtie, una mai fabulistă decât cealaltă, nivelul de trai și prosperitatea se vede in stradă si în propriul buzunar. Și mulți dintre noi pot afirma că nu este mai bine, chiar contrariul. Aici se vede cel mai bine realitatea. Și este o realitate cruntă pe care clasica politică tot o evită și o masluiește după bunul plac, sperând că poate nu ne prindem.

Dar nu realizează că scripticul cu fapticul nu vor fi egale niciodată și cum aminteam de joc, rezultatul va fi același, lumea va începe să plece. Cei care s-au săturat de conducerea paguboasă, cei ce vor un viitor mai bun, cei ce simplu vor un trai mai bun. Și astfel va rămâne o țară pe butuci, în care plebea se va chinui să supraviețuiască în orice mod posibil. Dar nu-i nimic, vom avea lideri minunați care au văzut un viitor luminos și au prezis că vom avea lapte și miere pe țeava de apă caldă. Adevarați Cezari care vor trăi în lux în timp ce populația se scaldă în mocirlă. 

Totuși pe zi ce trece, râmân perplex de cât de rupți de realitate  sunt politicienii și cum nu vor să o accepte în goana lor nebună și idioată după putere și îndreapta țara spre colaps. Nu realizeaza că minciunile nu vor mai ține mult și nota de plată va veni.Într-un fel s-au altul.

Așa că domnilor politicieini mai lucrați un pic la nivelul prosperității că totul se duce în jos și în curând, Cezarul nu va avea din ce sa primeasca ce-i al lui.






Mai Mult

Oamenii ipocriți nu sunt oameni răi.

Dacă ar fi să aleg un lucru care mă poate face să displac automat o persoană, aceala ar fi ipocrizia. Și nu doar prin prisma faptului că e un defect care arată ce fel de om este respectiva persoană. Cu toți suntem un amalgam de calitatăți și defecte în diferite cantități. Nu judec asta.

Doar că, oamenii ipocriți nu sunt oameni răi, chiar deloc. Ipocrizia e o greșeală si ca orice lucru greșit sunt situații când pur și simplu se întamplă. Dar atunci când faci aceeași greșeală în mod repetat...nu ești un om rău.
Mai Mult

Schimbări de toamnă

Nu știu dacă pot descrie cel mai bine în cuvinte senzația pe care o ai atunci când găsești un vechi jurnal cu gândurile și insemnările tale, plin de amintri, găsit într-un  sertar. Sau atunci când intri într-o cameră uitată de timp, prafuită si năpădită de pânze de păianjen, plină  cu o mulțime de lucruri pe care le-ai adunat o bună bucată de timp.

Așa mă simt eu acum, când intru pe aceste pagini virtuale prăfuite și văd cum a trecut timpul și totul este uitat de vreme. Încerci să realizezi trecerea timpului și  să ajungi să te întrebi cum, pe ce, când s-a pierdut tot acest timp. Dar să nu o mai lungim în stări din acestea nostalgice, că probabil ajungem la depresie. Ce e de reținut este că încerc să deschid din nou șandramaua. Nu vreau încă să renunț. 

Momentan trebuie să șterg praful, să deretic un pic și să aduc un stoc nou idei și păreri pe care să le împărtășesc cu voi.  Mai stau pe gânduri dacă e cazul să mai schimbăm un pic înfățișarea, o vopsea nouă, niste bling-bling-uri, ceva să placă ochiului. Momentan sunt la stadiul de proiect. Sper să iasă așa cum imi doresc. 





Mai Mult