On teh road...

To Liberty Parade. Si am plecat, la mare, la marele eviniment al acestei veri. Totul pregatit si am pornit. Autostrada este curios de libera la aceasta ora, totusi sa vedem ce ne asteapta mai incolo. In alta ordine de idei poate voi impartasi parerile de after party. Moralul este ridicat, drumul este liber si marea ne asteapta. Articol powered Nokia N 73, Opera Mini si Vodafone Live. Deci editari, formatari si alte cele alta data.

Util şi practic? altă dată...

Aţi observat în supermarket-uri că o parte din cei care au căruţe cară 5-6 produse sau chiar mai puţine, produse care ar fi intrat lejer într-un coş de mână. De aceea când te duci la cumpărături nu mai găseşti căruţe în schimb ai stive de coşuri de mână. De ce oare. Nu este logic pentru un salam şi 2 iaurturi să iei un coş de mână, mai manevrabil, mai uşor, mai practic, mai util.

De ce să car un coş de mână, când pot lua un căruţ chiar dacă iau decât 3 produse amărâte. Să ocup loc mult, să împedic pe ceilalţi, să ocup spaţiu la casă, doar ca să mă simt eu bine. Nimeni nu se gândeşte că este mai practic să cari un coş în mână decât ditamai căruţul. Nimeni nu se mai gândeşte la utilitatea acţiunilor lor.

Observ acest lucru zi de zi. Cum scria şi Zoso, lumea nu mai gândeşte la utilitatea acţiunilor lor, cumpără tot felul de lucruri dar nu se gândesc dacă le sunt practice la ceva. Ce să faci infatuarea este boală grea, pe care lipsa din anii comunismului au agravat-o, de aceea avem oameni care au tehnică de ultimă generaţie care o folosesc la capacitatea pentru care au fost creată, dar stau în garsoniere tip cutii de chibrit, şi plătesc rate la bancă de le vine acru, de aceea am atâtea maşini de teren pe străzile aşa aglomerate din Bucureşti, de aceea mulţi aleargă să aibă ce este mai scump pentru a face în ciudă vecinului.

Eu unul am şi eu visele mele şi îmi doresc multe, dar măcar gândesc înainte, gândesc dacă pot să îmi realizez din punct de vedere financiar aceste vise şi planuri, căci acest punct de vedere este cel mai important. Cu mă afirmă să am o plasmă de 2 metri, un laptop sau telefon de ultimă generaţie, dacă nu pot să mai supravieţuiesc. Din fericire unii dintre noi se mai gândesc la astfel de lucruri, pentru toţi ceilalţi există bănci care vor da credite şi magazine care îşi vor vinde produsele.

Picnic la marginea Pripiat-ului

Cum te poţi juca Stalker în varianta reala, sau cum mai găsesc unii oameni idei de afaceri şi promovarea turismului. Pentru câteva sute de dolari cât face toată tevatura aceasta, s-au găsit destui nebuni dornici de turism extrem. Sincer pentru ce? Ce ai vrea să vezi mai mult, decât şti despre acel loc.Dar se pare că pentru unii nu-i de ajuns.

Bun, nu-i nimic, vrei să ai parte de o experienţă de neuitat, vin-o în Cernobâl, o excursie extravagantă care ar include cazare in hotelul de -5 stele din Pripiat, spectacole la Casa de Cultură din Pripiat unde vor asculta sunetele inegalabile ale contoarului Geiger, un tur al oraşului fantomă, cu toate atracţiile unui oraş mort şi turul centralei, şi a reactorului de la Cernobâl, cel care a îngrozit mapamondul acum 22 de ani. Suveniruri de plecare, cancer sau leucemie. La noroc.

Uite panoul, nu-i panoul

Mega panourile publicitare care au început să ne invadeze oraşul, acum au început să dispară unul câte unul sau aşa cred eu. Primul căzut, cel din piaţa Gorjului, care în urmă cu maxim o lună a fost montat acesta pe o structură stabilă de beton de ziceai că este picior de pod sau fac aştia vreun buncăr. Iar, azi la orele 19 când veneam dinspre metrou, supriză, 3 muncitori se chinuiau să spargă cu ciocanele pneumatice, ultimele rămăşiţe din fundaţia panoului. Panoul nicăieri, cred că deja era evacut. Acum cine ştie de ce l-au dat jos, poate a fost considerat inadecvat zonei sau era nevoie în altă parte de el, ce ne trebuie nouă aici la periferie, sau probabil le perturba afacerea florăriei adiacente. Fabulaţii putem găsi.

Cert este că panou azi a fost scos şi nu ştiu ce s-a făcut cu el.Probabil îl mută la Lujerului unde deja sunt montate 2, unul la colţ de intersecţie pe partea cu gura de metrou, celălalt pe blocul cu reprezentaţa Toyota. Ciudat.

Concluzie

O concluzie interesantă la care am ajuns eu dealungul timpului, femeile sunt ori proaste ori îşi acceptă soarta. Sau mai bine sus, anumite femei sunt proaste sau îşi acceptă soarta. Argumentez această idee prin prisma faptului că am destule prietene şi colege de muncă, care majoritatea cu care am vorbit, se plâng de relaţiile lor. Se plâng de prietenii lor, că sunt aşa şi pe dincolo, bătuţi în cap, posesivi, extrem de geloşi, se despart se împacă şi tot felul, lista poate continua. Când vine vorba în discuţii de prietenii lor şi de relaţiile lor, trebuie să se plângă. Bun, pentru mine întrebarea logică şi raţională este "De ce mai continui relaţia?". Răspunsul este lamentat, vag şi evaziv. Nu cred că mi-a răspuns vreuna scurt pe doi, de asta sau de cealaltă. De aici am tras concluzia şi trageţi şi voi concluziile mai departe.

Păi cum să nu fii aşa dacă nu poţi lua o decizie, tu la-i ales, nu te forţat nimeni, nu eşti legată cu nimic de el, nici el de tine.Şi totuşi nu poţi spune stop. De ce? Nu ai curaj, nu vrei tu să zici stop, aştepţi o schimbare. Aşteaptă mult şi bine. Crezi că e singurul, nu mai găseşti altul, nu te mai găseşte nimeni, crezi că nu mai eşti atractivă pentru nimeni. Concepte eronate pe care multe femei le au. O femeie care ştie ce vrea este atractivă pentru oricine.

Logica unui bărbat, sau mai bine spus logica mea, este aceea că relaţia este în două sensuri, femeia trebuie tratată egal şi dacă ceva nu merge, zici stop.şi mergi mai departe. Nu zic acum că noi am fi altfel, sunt cazuri de bărbaţi care plâng de relaţiile lor şi la fel nu ştiu să ia o decizie. Asta este cu totul altă poveste. Dar are aceaşi idee. Recunosc suntem şi noi vinovaţi de aşa ceva. Cred că se va găsi careva să zică că sunt misogin şi nesimţit, dar atunci să-mi dea un răspun logic şi raţional la problema de mai sus şi atunci voi spune eu mea culpa.

Diablo is back

Am zis să nu mai scriu aşa mult despre jocurile video, dar acum este un fapt epocal care merită fiecare cuvânt, să fie menţionat. Blizzard a făcut a doua mişcare a secolului după anunţarea Starcraft 2, o continuare aşteptată de mulţi ani şi de o armată de fani înrăiţi, acum anunţă întoarcerea epopeeii Diablo. Diablo 3 revine după 10 ani de la ultimul titlu din nou pe câmpurile de bătaie. Cum este de aşteptat jocul va avea mici modificări şi îmbunătăţiri de grafică şi gameplay dar gameplay ul principal va rămâne acelaşi, clasicul hack and slash cu care seriile anterioare ne-a obişnuit. Când va fii lansat nu este încă precizat, dar presupun că Blizzard un gigant care nu ne a dezamăgit niciodată prin apariţiile sale, va face lansarea anului printr-o mişcare inteligentă de marketing, lansând atât Starcraft 2, cât şi Diablo 3. O idee care cred că va sparge piaţa şi va detrona concurenţa. Până atunci aşteptăm cuminţi şi urmărim update-urile pe Blizzard.com.

Armin Only - the aftermath

Sâmbătă noaptea Arenele Romane au fost zguduite şi atmosfera încinsă, de sunetul inegalabil al celui mai tare DJ, Armin van Buuren. Începutul nu s-a anunţat unul de bun agur, ploaia a început cam pe la ora 22, cu o oră după începerea show-ului. Chiar dacă era ploaia pe care toţi o aşteptam zilele trecute, a venit în momentul în care ne-o doream cel mai puţin.

Mulţi dintre cei prezenţi au fost speriaţi de ploaie, dar pasiunea nu are limite sau obstacole, am rezistat şi îndurat ploaia care s-a oprit după aproximativ o oră, o oră şi jumătate, moment când show-ul s-a reaprins şi am continuat cu muzica în suflet până la răsaritul soareului. Un super party, care a adunat pasionaţii muzicii trance şi fani Armin van Buuren şi nu numai, care au dansat până la ultimul sunet, până la ultima picătură de energie.

Muzica a fost absolut electrizantă, o incursiune în saga Armin Van Buuren, de la primul piesă şi album până în prezent. În plus coregrafia show-ului şi prezenţa solistelor din principalele hituri lansate, de asemenea apariţia fratelui său( cel care făcea solo-urile de chitară era Eller van Buuren) a încins mai mult atmosfera şi a arătat Bucureştiului, ce însemnă un eveniment Armin Only. Oricum maximul a fost în momentul când Armin a ridicat steagul României în aer, un moment care a făcut ca întreaga sală să sără în aer de entuziasm. Şi Armin şi-a păstrat promisiune a mixat 9 ore, 9 ore de trance pur.

O seară extraordinară pentru toţi iubitorii de muzică trance. Un show care a înfruntat capriciile naturii şi a văzut răsăritul soarelui în Bucureşti. Armin van Buuren ne-a arătat de ce este Dj-ul numărul 1 în lume. Îţi mulţumim.