Cred că această expresie ne defineşte cel mai bine ca naţie, sau mai bine spus defineşte majoritatea naţiei noastre. Ca să nu facem discriminări şi să fim "politically correct". Ce trist sună. Da, asta defineşte naţiunea romană, invidia, frustrarea că altul are şi tu nu.
În urmă cu vreo 2 săptămâni vecinul de etaj a scos pe palier câteva ghivece cu flori, printre care şi un ficus destul de măricel. Până aici, este doar un fapt lipsit de importanţă, a vrut omul să mai înfrumuseţe locul unde stă, să i dea altă alură, chestii absolut normale şi irelevante.
Acum câteva zile însă, observ că ficusul de pe palier a dispărut. La fel nu am dat importanţă, poate l-a luat omul în casă, l-a făcut salată sau orice altceva. Ca apoi să aflu că de fapt biata planta s-a plictisit de stăpânul său, a făcut picioare şi a plecat în lume să-şi caute norocul.
Mă întreb oare ce minte bolnavă ar vrea să un fure un ficus. Şi până la urmă ce dracu să facă cu el, să-l vândă, să-l mânânce, să-l pună pe balcon sau bucătărie lângă frigiderul autentic marca Fram sau pur simplu cleptomania a devenit un flagel răspândit în masă la români.
Şi care-i legătura cu titlul, vă întrebaţi. Legătura este că sigur unul dintre vecinii a ajutat ficusul să coboare scăriile că nu venea cineva din afară( stau la etajul 3) să vâneze plante şi ghivece de flori prin scări de bloc. Invidia, o trăsătură caracteristică a naturii umane.
"Dacă ai carte...ai parte..." mai crede cineva în poveştiile astea de adormit copiii. Sau să crezi că cu munca proprie şi cinstită reuşesti. Sincer acum, mai crede cineva în aşa, într-o societate în care parvenirea este ridicată la rang de dogmă.
Nu ştiu cum îşi stabilesc alţii standardele de fericirie şi sincer nu mă interesează aşa de mult, dar totuşi sunt un pic curios, pot spune. Cât despre mine, fericirea mea se regăseşte în lucruri cât mai simple şi cât mai comune. Lucruri care mă bine dispun şi îmi fac viaţa mai frumoasă. Un astfel de lucru absolut comun pentru unii, dar special pentru mine ar fi că am regăsit după aproximativ 14 ani de lipsă, pe rafturile hypermarket-urilor bomboanele Skittles.
Acele mici bomboane colorate cu diferite arome de fructe care atunci când au apărut pe piaţă erau pentru mine o schimbare radicală de la Cip-ul comunist şi reprezentau tot ce era mai bun din occident.Nu ştiu câţi dintre voi mai ţin minte prima apariţie şi scurta lor durată pe piaţa românească, aveam în jur de 10 ani pe atunci. Era ceva diferit şi nou care m-a atras instantaneu.
Acum ce pot sa spun decât că mă bucur că pot să regăsesc un pic din amintirile copilăriei şi să pot fi la fel de fericit ca atunci.
...Sau să vorbim despre cum drumurile ţării sunt înţesate cu basorieliefuri de câini, pisici, iepuri şi alte nenumărate lighioane.Nu am avut multe peregrinări prin ţară dar am avut destul cât să observ că ai câte o lecţie de anatomie animală la fiecare cinci kilometri de şosea sau autostradă. Sau poate au doar eu norocul acesta, deşi mă cam îndoiesc. Oare există cumva o oarecare autoritate naţională care să se ocupe de strângerea stârvurilor de pe şoşele sau doar pur şi simplu se recilează natural. Adică nu destul că drumurile sunt în starea care sunt, mai trebuie să ocoleşti şi bucaţi de carne pe care nimeni nu se sincheşte să le strângă.
